Cu cafeaua, pe terasă, îmi stabilesc pe zile, ore și minute programul pentru săptămâna care urmează. Teste, comisii, ședințe, discuții, cumpărături, treburi casnice, ascultat cu atenție fiecare copil/părinte a cărui problemă trebuie urgent rezolvată. Să nu uit să vorbesc despre Balul bobocilor, ah, am mai primit acum un formular care trebuia completat ieri, pe grupul părinților curg întrebările, că doar deh, e duminică și suntem toți liberi. Răspund rapid. Din oglindă îmi zâmbește trist cea de care am uitat demult.
Dorin Vasile
Poveștile l-au urmat dintotdeauna. După dispariție, le-am regăsit în caietele sale. Un scris mic, caligrafic. Partizan în munți după întoarcerea în țară. Prinși chiar înainte să arunce în aer calea ferată. Condamnat și înainte și după '44. După eliberare a înfiat un copil. Totul era explicat acolo. Cu mici lacune. Pe marginile paginilor am strâns unele întrebări. După ani, din documente externe au apărut răspunsurile. Trădător, torționar. Un junghi în inimă. Revăd cuvintele celui pe care îl iubesc atât de mult.
Anca Socaciu-Man
Se uita fix spre ușă. La aceeași oră, aceeași cafea și o gogoașă cu zahăr. Un jurnal vechi, legat cu-n lăcățel, era tot ce avea prin cameră. Azi, cafeaua este fără zahăr, iar brioșa dietetică. Avea diabet. Din acea zi, părăsea camera doar pentru a-și lua câte o carte din bibliotecă. Praful se îngroșa pe zi ce trece, amintirile deveneau niște umbre îndepărtate. Tot azi, o felicitare și-un stilou. Nu-și mai amintea demult câți ani are. Cheia se află în tine. Luă stiloul, deschise jurnalul. F. Kafka.
