Am uitat de două ori să-mi iau copilul, o dată de la grădiniță, altă dată de la școală. Mi s-a reproșat asta în cererea de divorț și atunci am uitat și de ea, deși uitasem inclusiv că m-a înșelat mizerabil, aici avea probleme cu memoria, probabil uitase. Zece ani de căsătorie i-am uitat într-o clipă. Uit, da, uit și este bine că uit, doar astfel pot ierta. Nu pot uita când iubesc, când sărut cu pasiune, îmbrățișările calde ale celor dragi. Uit zilele de naștere, dar nu uit să ofer, probabil sunt defect, uit selectiv și dacă totuși reușești să mă înțelegi, probabil nu te-aș uita niciodată.
Alina Ilie
De milenii schimb trupuri. Trec prin experiențe similare. Nu reușesc să-mi învăț lecțiile, să trec mai departe spre lumina veșnică. Am ajuns un suflet gârbovit. Port povara a sute de vieți dar nu-mi amintesc nimic. De-aș veni măcar o dată cu înțelepciunea unei vieți anterioare, poate aș răzbi. Să știu ce am de făcut, să nu mai greșesc și apoi să trăiesc un regret continuu. Să iubesc și să fiu iubit înapoi. Să am o viață simplă și liniștită. Să nu am greutăți. Să nu mai am gânduri multe. Să am grijă întâi de suflet.
Arthur Ianoși
Te-am așteptat ceva, să știi. Răbdarea e o virtute, prietene, uite-așa ai evitat o sută de ani de tristețe, să nu mai zic că m-am încadrat în sfertul academic, nu poți grăbi perfecțiunea. Am venit? Ai venit. O să te fac să uiți oricum și-o să mă ierți. Par example, mai ții minte că acum nouăzeci și nouă de ani te-am așteptat fix la aceeași masă, în creierul lui Balzac? Băuse ăla patruzeci de cafele în ziua aia. Și uite-așa, Așteptarea și Uitarea aveau prima ceartă în capul tânărului scriitor care nu știa ce căuta.
