Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Pe baza fotografiei alb-negru de mai jos, imaginați o poveste pe minim o pagină și pe maxim trei. / Absolută libertate în alegerea registrului. De la comic la tragic, orice e permis. / Mare atenție la ghilimele. Puneți-le ca-n română, nu ca-n engleză sau ca-n franceză - pe LiterNet o să apară ca în engleză, că așa sunt setările siteului. / Mare atenție la spații! Pare ceva lipsit de importanță, dar nu-i așa. / Făceți-vă curaj și nu vă feriți de dialoguri, dacă structura narativă o cere. / Întrebați-mă orice. Nu există aici sfială, jenă sau «Mi-e rușine să întreb, să nu creadă Buzea că...»; absolut orice întrebare este LEGITIMĂ!"
Miss '93
Adela Holdon
- Doamne, cât de prost poate să meargă absolut tot, tot, tot!
Mâinile Mirunei îi tremurau pe față. Eu stăteam pe marginea patului și nu știam ce să-i zic. Ar fi trebuit să o iau în brațe, să o mângâi pe păr, să-i spun că totul o să fie în regulă, că în câteva ore deja trecem într-un nou an și nimic de acum nu o să mai conteze așa mult. Dar mă încerca greața, pentru că știam că nimic din ce aș zice nu ar ajunge la ea. De fiecare dată când se certa cu maică-sa cădea în aceeași transă: paraliza de furie. Rămânea chircită pe unde apuca, îngâna vorbe pentru sine în șoaptă.
Se auzeau râsete de la parter. Aș fi vrut să nu rămân singură cu ea aici. I-am atins ușor brațul.
- Miruna, respiră, te rog.
Fața i se schimonosea într-un plânset pe care nu se lăsa să-l dea afară. Cred că o strângea și rochia. Cineva a bătut la ușă.
- Ce fac fetele, vor să iasă la anul din cameră?
Am dat să-i strig ceva înapoi dar când am deschis gura vocea nu era a mea.
- Imediat!
Miruna era deja în fața oglinzii și își aranja buclele. Nu am simțit când s-a ridicat de lângă mine. I-am văzut reflecția în oglindă, ochii îi fugeau ca niște șoareci speriați pe măsuța din fața ei și lua la întâmplare din tot ce îi pica în mână: ruj, rimel, parfum, fixativ. Eu m-am dus spre ușă, am simțit că nu mai am ce căuta acolo.
- Eheeeee, ia uitați, prima concurentă la "Miss '93"!
Multe râsete în jurul meu. Zâmbeam și eu, încercam să mă las cuprinsă de bucuria lor. Eduard s-a apropiat de mine și mi-a șoptit la ureche:
- Miru?
- Acum vine și ea.
Părea că l-am liniștit. Nu-mi plăcea să fac pe purtătoarea ei de cuvânt. M-am dus să-mi iau un pahar de pe masă și când să torn ceva în el aud un cor de voci.
- Oooooooo!
Miruna cobora scările ținându-se de balustradă. Pașii ei erau nesiguri, vedeam cum îi tremurau picioarele când călca.
A aruncat un zâmbet pisicos spre noi în timp ce Eduard urca câte două scări deodată ca să ajungă la ea.
- Amorezaților! Ia, hai, trei-doi-unu, păsărica!
S-a luminat toată camera. Au început iar râsetele, clinchetele, și privirile aruncate la ceasul din sufragerie. Începeam să uit de scena de mai devreme, mă lăsam și eu purtată de valul ce îi luase pe prietenii mei. Din când în când, aruncam un ochi spre Miruna. Era ceva nefiresc în gesturile ei și nu-mi dădeam seama dacă ceilalți sesizau sau mai bine zis, dacă îi interesa. Aveam o regulă nescrisă de Revelion, prin care nu ne mai interesa deloc de cum se simt cei din jur, pentru că era ghinion să treci în anul nou supărat. Așadar, ne cam durea în cur de criza Mirunei de mai devreme. Am dat muzica mai tare ca să uităm mai repede.
Limbile ceasului se apropiau din ce în ce mai mult de mijloc. Vedeam cu fuge secundarul. În boxe răsuna Happy New Year de la ABBA Mai era un minut și începusem să numărăm în cor. Eduard ținea în mână șampania și radia de fericire. Miruna era mai în spate, lipită de perete, destul de palidă. I se albiseră degetele de la cât de tare strângea paharul.
3, 2, 1. "La mulți ani!", șampanie peste tot. Mă uitam în jurul meu, toți erau un zâmbet. Se adunaseră în jurul lui Eduard ca să-și umple paharele. Am căutat-o din priviri pe Miruna. Era pe jos. Nimeni nu părea să fi sesizat în afară de mine. Am pășit înspre ea, dar am înghețat, incapabilă să mă mai mișc, în timp ce râsetele și chiuiturile se întețeau în jurul meu.