A dat să mai spună ceva, dar brusc s-a oprit. Toată încăperea era plină de cuvinte aruncate în neorânduială, dând senzația de aer închis. Se gândi că nu exista nimic care să nu fi fost spus cel puțin o dată și realiză brusc că de fapt nu mai era de spus nimic. O mai privi încă o dată ca să-și întipărească bine în minte imaginea ei, după care se duse la cuier, își puse haina și ieși. Afară era o zi splendidă de toamnă. Trase adânc aer în piept și simți că odată cu aerul îi intră și soarele în plămâni.
Marius Dichisan
Un bec roșu pâlpâi deasupra ușii. Maria împinse copiii într-o cameră, trântind ușa etanșă. Își fixă masca, deschise butelia cu oxigen reciclat și apăsă butonul de deblocare a intrării principale. George intră, lăsând geanta lângă masă. Împreună, resigilară încăperea. Un șuierat se auzi când apăsară butonul de purificare. Apoi, când lumina verde clipi, George își scoase masca, zâmbind. Deschise geanta și scoase trei doze. Ochii Mariei se măriră. Copiii țipară de bucurie când văzură eticheta: Aer Curat îmbuteliat.
Gladiola Chete
O mamă realistă, care îl adora, dar considera de mic că e prea tont să facă ce trebuie, așa că, împreună cu un tată autoritar și inteligent, îl ghidau, pe fața și pe ascuns. Un tată iubitor, mereu nefericit și jenat de cât de pămpălău este el. O fostă soție trecută prin ambele faze ale vieții conjugale că așa au vrut părinții lui. O fiică înstrăinată. Toți, fumători înrăiți și solitari, obligați să conviețuiască. Îl găsesc într-un fumoar singur, ascuns în fum. Ce faci? Iau un pic de aer curat.
