Ia zi ce știi despre Munții Ciucaș. Păi au ape bune. Așa. Și? A. A, insistă profesorul. Aer curat. Așa. Și? Bere bună. Hai să vedem. Apuseni. Ce știi despre ei? Păi. Au apă. Așa. Și mai ce? A. A, insistă profesorul. Aer curat. Aur, tinere. Ai învățat ceva pentru examen? Desigur. Am citit ieri tot manualul. Nu am ieșit afară și s-a panicat toți. Ieși acum, tinere. Bea o bere, plimbă-te. Ne vedem la toamnă. Câând, lungi cuvântul dascălul. Când nu voi mai bea bere. Decât vin, puse în sfârșit punctul pe i elevul.
Siranuș Hakobian
Mă iubeai, dar eu eram nefericit și ți-am zis mai bine hai să murim. M-ai luat de mână și am intrat împreună în valuri. Marea era țâfnoasă și când apa ne-a acoperit ți-am pierdut mâna, dar am continuat să mă scufund. Când n-am mai avut aer, plămânii mi-au luat foc și ceva de dincolo de mine m-a făcut să zvâcnesc în sus și să agit brațele. A fost îngrozitor, dar am ajuns la mal, înotând împotriva curentului. Zadarnic te-am așteptat. De atunci respir fără oprire și fiecare gură de aer îmi amintește că sunt un ucigaș.
Alina Ilie
Deschise ochii surprins de aerul proaspăt care îi inunda fiecare celulă. Nu înțelegea cum e posibil. Inspiră puternic și lacom, cuprinzând în nările-i sângerânde un miros rășinos, din vârf de munte. Întinse mâna spre floarea de colț ce-l privea timidă din partea iubită a inimii dar nu reuși să îi atingă strălucirea. Dezmeticit complet de lipsa durerii privi în jur când mii de particule de soare îl picurau de nicăieri. Din lumina ce-l reprezenta acum își privi cu resemnare trupul plăpând și își continuă ascensiunea.
