Nu, luna nu

nu
luna nu e lună

e lămâie

sau
poate numai o bucată

o felie
proaspăt tăiată
cocoţată
sus pe tavanul cu tăciuni

e şi dilie

o moacă pistruiată
plină de minciuni

şi doi ochi strâmbi cu zâmbet de tămâie

e
fără doar şi poate
o putoare

nu face parcă
niciodată
o mişcare
decât ca să alunge când şi când
vre-un nor amorezat
un pic de vânt
sau câteodată câte-un vârcolac

sau
ca să facă
pe oglinzi de apă
pe râu, pe iaz, pe orice lac din lume
oricât de mic, oricât de mare (sau ocean)
pentru oricine,
pentru fiecare
câte o cărare

şi unică
şi blestemată
şi anume