Omule, degeaba te răstești la mine, ia-ți catrafusele și tai-o, vine viitura, ce nu-nțelegi? Petrică stătea și se holba. Dom' vice, zice încet, unde să mă duc, că-s acasă. Acasă, neacasă, te iau apele, nene? Pe tine și pe toata familia ta. Încarcă repede ce ai. Acuuum, am strigat la el. Omul se urni, dar apele fură mai repezi ca noi și ne luară pe toți pe sus, care cu case, care fără, fiecare cum era pe acolo. Doar Lică, ăl mic al lui Petru, trecea pe lângă noi în picioare pe o scândură, ca și cum mergea pe ape.
Horațiu Dudău
Ploua din ceruri gri, fără întrerupere. Privea puhoiul cum curge prin centrul satului, un râu nebun, născut din albia altui râu, pornit în căutare de cărări noi. Ar fi trebuit să plece încă de alaltăieri. Era primul lui an la catedra universității. Pe cealaltă parte, de pe prispa casei parohiale, preotul privea și el neliniștit urgia apei. Din țărână am venit, în țărână ne vom întoarce. Îi scrise profesorului. Să-l liniștească. Ecranul clipi. Din apă am ieșit, în apă ne vom întoarce, dragă tată.
Alina Ilie
Problemele vin potop peste tine. Ești copleșită pentru că nu știi să discerni, în primă instanță, ce e urgent de ce e important. Am înțeles, dar ce să fac acum? Îți iei o pauză de la tot și le așezi în mintea ta, așa cum ți-ai așezat astă-vară cărțile în bibliotecă, pe categorii: de dragoste, ficțiune, horror. Iar când am ajuns la ultima, am văzut cum chipul ei și-a pierdut culoarea. Părea că am trezit, fără să vreau, temerile ei, așa că i-am spus: monștrii nu sunt reali. M-a privit ca un copil pe care îl crezi mic.
