Nori adunați în turme întunecate. Aer înăbușitor. Scăpărări ca din cremene la orizont. Nivelul apei creștea. Furtuna purificatoare se apropia. O liniște apăsătoare se așternu peste gloata pestriță adunată în vârful muntelui Ararat. Nu mai puteau fugi. Nu se mai puteau ascunde. Omenirea urma să aibă parte de ceea ce merita. Divinitatea apăsase, din nou, butonul Reset. Un băiat și o fată, două ciudățenii cu branhii, bătaia de joc a tuturor, se desprinseră din mulțime, își zâmbiră și se aruncară în valuri.
Ariana Zburlea
Toți fug. Aleargă de parcă le cad hainele de pe ei. Zici că e potop, Titirez. Strângea mai tare plușul sub haină, așteptându-și mama în fața magazinului. Asta înseamnă să nu mai fii copil? Să nu mai zâmbești când simți că norii îți fac duș. Mici furtuni sunt și-n noi. Când ții regim, nu poți mânca o prăjitură, ai potop de salivă. Când ești trist, ca tata, care se ceartă mereu cu mama, plângi. Nu mai vine odată? Mi-e frig. Se înserase. Pe obrajii lui ploua, iar fiecare lacrimă era un neon din ce în ce mai puternic.
Victoria Gârlan Grigore
Floarea gândi să facă floricele. Ce, numa' sor-sa să stea flencănind la televizor și să urmărească serialul ăla, Ashley? Vine nu vine, vine, nu vine. Patul potop cu petale de margarete. Floricele. Parcă n-ar face potop de floricele. Prea scumpe. Sor-sa, a sărăcit familia cu potopul ei de petale de margarete. Ce vor vinde acum la colțul străzii? Semințe albe? Da. Stau ăia cu gura căscată, sparg semințele alea albe. Stau și cu ochii la cer? Doar Mitică a luat țeapă. Ashley a lui a sărit în leagănu' lu' franțuzu.
