În fața gării mă întâmpină grupul cu care voi călători. E noapte. În zori pornim. Oamenii vin, pleacă tot timpul, ca-n viață. Poposim în sala de așteptare. Câțiva din grup dezleagă rebusuri, alții ascultă muzică în căști. Eu deschid cartea cu foi jumulite. Întâmplările Annei mi-au dat lecții. Recitesc finalul. Bun-bun, dar chiar să-mi suplinească viața n-a putut. Iar răsfoiesc, la întâmplare, cu coatele sprijinită pe valiza-mi uriașă. Sper că-n ea, până la Istanbul, al meu Vronsky să nu se împută prea tare.
Ina Moldoveanu
Ai dracu' ăștia cu trenurile lor. Grevă mereu. Auzi fato, nu-ți mai bate capu' cu povești plictisitoare scrise dă toți descreierații, care nici ei nu înțeleg ce-au scris. Ascultă la mine aici. Io și Bombonica mea suntem un roman d'ăla fluviu, dă iubire, intrigă, sex, tot ce vrei. Am buletin dă București, nu alta. N-am fost boschetară, dar am primit multă iubire pă bani, printre copaci. Și cu ea scot banu'. Are pedigri dân ăla bun, toți ridică coada. Chiar și vecinul. Da fată, ce belești ochii, e zoolog d'ăla, nu știe soața. Na, că veni trenu'.
Eduard Baranovski
Diminețile erau somnoroase și metroul aglomerat. Predam engleză la clasa a doua și a treia. Țopăiam printre băncile joase, întrebându-mă uneori cine e copilul. Astăzi, pe deplin matur, predau după-amiezile la King's College, lângă templul de smarald, și seara am cursuri business la corporații. Îmbrăcat în costum țesut cu fire de lână și cravată de mătase, plec la prânz cu Lexusul argintiu. Dar niciodată n-o să mai fie ca-n diminețile în care auzeam, Mister Johnnyyy. Singurii 5 ani din viață în care am întinerit.
