Când, în sfârșit, tata a decis să divorțeze, am răsuflat ușurați. Simțeam liniște după ani în care individul ăsta venea acasă la miezul nopții și făcea ca trenul, trezind toți vecinii. Din postura de fostă soție, mama îi arătă pentru ultima dată ce înseamnă o femeie adevărată. I-a scos hainele în fața scării. Fiecare cămașă era curată, călcată la dungă și pusă pe umerașul ei. Vecinele, uluite, șușoteau între ele. Să fi fost în locul ei, le aruncam în noroi. În veci nu mai pupă el femeie de asta.
Sara Ungureanu
Cafeaua îi arse mâna, prea fierbinte pentru paharul pe care i-l dăduse. Ziarele de ieri erau încă pe masă, dar începu să citească dintr-unul. Nimic din ce nu știa deja, dar pe o pagină cineva îi desenase lui Șoșo coarne. Sub, altcineva o numise Drăcoaica. Cu roz și litere mari altcineva scrisese Terminatoarea. O pufni râsul. Se căută în geantă și găsi un stilou verde. Trebuia și ea să lase o poreclă, poate înveselea pe careva. Tanc rusesc, scrise până la urmă. Aruncă ce mai rămăsese din cafea și fugi la tren.
Sorin Rizeanu
Era una din acele săptămâni cu două zile de luni. El, într-o haină prea subțire pentru octombrie, undeva la jumătate între băiat și bărbat, inconfortabil în ambele roluri. Bătea un vânt rece dinspre nord și, fără să știe cum, își găsi înăuntru curajul pe care n-ar fi știut să-l aibă. Hei frumi, îi zise fetei cu valiză, te duci sau vii? Explorez, îi răspunse ea, cu vorba estompată de picături de ploaie. Ridică o mână spre el, cu degetele albe și lungi fâlfâind ușor, ca un fluture obosit. Hai și tu sub umbrelă.
