Spre fereastra ta, târziu, privesc de-un veac, așteptându-ți semnalul. Am respectat cu sfințenie toate instrucțiunile, la zece pași de poartă e cușca câinelui, am ocolit-o, am numărat încă cinci și m-am târât prin noroi ca să evit infraroșul primei camere. Ajuns la nuc, număr iar și mă cocoț pe primele 3 crengi, escaladând balconul. Ud și înghețat, dar fericit, găsesc fereastra ta, intru, și abia când mă trezesc în pat cu taică-tu îmi amintesc că trebuia să număr încă 5 pași.
Dan Banu
Prințul coborî ușor pe frânghie până în dreptul ferestrei. Era întuneric. Socoti că Albă ca Zăpada încă mai doarme și coborî mai departe. La Cenușăreasa era lumină. Ciocăni, dar nu-i răspunse nimeni, deși dovleacul era în balcon. Coborî și mai mult. În odaia Julietei era deranj mare, Montague ăl bătrân îl altoia cu bastonul pe Capulet ăl bătrân. Prințul se făcu mic și coborî până la Ileana Cosânzeana, dar și ea era dusă în sat. Sleit de atâta suspans alunecă până în gura zmeului care îl înghiți.
Iulia Anastasia Roșca
stau și sper să-ți zăresc silueta. Pentru că mă doare să te văd doar în vis sau în amintiri. Dacă am noroc să ieși pe geam să fumezi, am să-ți pun toate întrebările care îmi sfâșie sufletul. Oare am fost prea puțin răbdătoare cu tine, prea inflexibilă, impulsivă, greu de mulțumit? Oare eu am creat între noi prăpastia asta care te-a făcut să nu mai vrei să-mi spui niciun cuvânt? Lumina dormitorului se aprinde, apari, iar în spatele tău e o alta, care te ia drăgăstos în brațe. Lacrimi fierbinți îmi sapă obrajii.
