Al dracului să fie ăla care s-o mai îmbăta în Anglia, apoi să meargă la întâlnire. Mai ales dacă iubita nu îți dă și numărul casei în mesajul de amor. La prima fereastră am cântat Yellow submarine, melodia ei preferată, dar am primit o găleată de apă în cap. La a doua am cântat Last Christmas, dar am recepționat o cutie cu pantofi vechi. La a treia am cântat I will survive, iar recompensa a fost un lighean de plastic. Mă jur că la a patra voi cânta Foaie verde sălcioară, Mărie și Mărioară.
Anca Chimoiu
La început le număra, apoi a obosit. Nu erau toate la fel. Una avea suprafața rugoasă, alta - niște valuri mici, parcă ar fi suflat vântul din nord înainte să se usuce. Nici rosturile nu semănau. Unele se simțeau de parcă cineva a scrijelit cu un vârf de ac poeme în cuneiformă. Restul erau doar alandala. Niciun algoritm, niciun semn, niciun indiciu. Ce sens avea să despice firul în patru. Oricare dintre cărămizi putea ține loc de fereastră dacă închidea ochii. Era suficient să retragă degetele și să-și imagineze.
Ionuț Morariu
Zidurile au urechi și ferestrele ochi. De, suntem ceea ce citim. În copilărie. E tot ce îmi vine în minte în vreme ce aștept zgribulit să deschizi geamul, să te apleci pe pervaz și să alungi întunericul. Dar tu nu te arăți niciodată ochilor mei, iar frigul zgâlțâie oasele mele cele smerite și mă dezintegrez încet în citatele din care m-a creat tatăl meu. Căci fonem sunt și între foneme mă voi întoarce. Of. Dacă ușile percepției ar fi deschise, totul ți-ar apărea și ție așa cum este. O farsă infinită.
