Ziua era mai scurtă, vremea mai rece, ranița mai grea și el din ce în ce mai slab. Ținea o țigară în buzunarul de la piept ca să o fumeze când se termina războiul. O avea deja de un an acolo și nici el nu știa cum reușise să o păstreze intactă. În seara dintre septembrie și octombrie ceasul a bătut miezul nopții. A închis ochii și a adormit atât de profund, încât nu a auzit sirenele. L-au înmormântat așa cum l-au găsit, cu țigara încă intactă în buzunar și ochii acum deschiși. Pentru el războiul se terminase.
Alex Micu
Să aduni castane de pe jos, atunci când veneai de la școală, era o plăcere. Dar plăcerea cea mai mare era să le alegi pe cele care își mai păstrau coaja țepoasă și să arunci cu ele. În Antonela și soră-sa. Toamna, ulița care trece pe după grădini devenea mocirlă și fetele aproape desculțe nu mai puteau ajunge acasă pe scurtătură. Nu puteam face nimic, ei erau mulți, eu, doar unul. Dar aveam ceva ce ei nu aveau. Bani de buzunar. Le-am cumpărat blondelor păduchioase cizmulițe de cauciuc, de la Cooperativă.
Octavia Buhociu
De când mă știu am tot dăruit flori, după sfatul bunicii și mamei mele, de la învățătoare până la prietene, iubite. Dar luna asta îmi voi cumpăra eu singur flori că nimeni nu a observat că merit și eu ceva pentru cât m-am sacrificat vara asta și în plus pe o caniculă nebună. Trebuie să mă iert eu pe mine însumi că nu am luptat ceva mai mult și pentru mine și prioritățile pe care chiar mi le-am călcat în picioare. Așa că hai la crizanteme galbene, din cele de grădină, că-s mai robuste decât cele de seră.
