Așa nu se mai poate. Liniștea ogrăzii a fost distrusă de Ciușu Măgărușu. Toată ziua, i-ha, i-ha, stă afară și ihăie. Mama și tata lui Ciușu, trebuie să faceți ceva. Dragi vecini, apelăm la înțelegerea dumneavoastră. Ciușu construiește o scară, zilele astea. Da, o scară. Bunica lui i-a povestit că, dacă ne este dor de cineva care a murit, cântecele noastre sunt ca o scară pe care ne trimitem îmbrățișările pe lumea cealaltă. Bunica a murit luna trecută, iar lui Ciușu al nostru îi este tare dor de ea.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Crescuse singură tripleții. Două servicii, nopți albe, unu în brațe, unu pe picioare, altul alături. Când ieșeau în oraș se așezau în ordinea înălțimii, ea prima întotdeauna. Au trecut anii. Ei au crescut. Ea se micșora. Parcă se apropia de pământ. Veniseră de ziua ei, ca în fiecare an și au ieșit la plimbare. Tu prima, au spus băieții. Dar nu mai sunt cea mai înaltă. Rezolvăm. Cel mare o luă în brațe, mijlociul se aplecă de spate, iar mezinul se așeză pentru pasul piticului. Mamă, tu ești cerul nostru.
Cecilia Fofiu
L-a botezat Țuțu de cum l-a văzut în culcușul de fân făcut de bunu'. Merge des la el. De fapt, ar sta acolo mereu să-i mângâie urechile clăpăuge și fruntea pufoasă. Îi e puțin teamă de sforăielile mamei lui, chit că ea-l cunoaște și l-a și cărat în cârcă. Acum parcă-i mai urâcioasă. Așază o păturică și se trage grijuliu lângă Țuțu. Îi șoptește-n boticul umed cum vor crește ei împreună, și cum bunu' va făuri scara aia promisă care-i va duce pe toți trei sus, în cer, în vizită la mămica lui. S-o cunoască și Țuțu.
