Între munți, în mica așezare Otopilis, nu era gospodărie fără măcar un urecheat. Cărau în spinare toate poverile lumii fără să se plângă, ba uneori mai râdeau, ihaha, când se întâlneau la zidurile cetății, unde își goleau desagii la picioarele lui Baal, veșnic nemulțumit. Dar într-o seară de beție a stăpânilor, urecheații, nemaiputând îndura truda, făcură o scară până la Dumnezeu, cu gândul ușurării, însă și El, tot după un chef, le răspunse: Ce vreți? Nu vedeți că și eu car în spate măgari mai mari decât voi?
Andra Toropoc
Plecam cu vecina de la 5 în retreat la Vama Veche însă soților le-am spus că mergem în pelerinaj. Așteptam să bată în țeavă semnalul de ieșire, făceam o cafea și-n apa din ibric mi s-au oglindit ochii și ceva dubios, două chestii păroase care-mi creșteau din urechi. Am fugit panicată prin casă, m-am lovit cu nasul de ușă și-am simțit cum crește. Mami ai adormit, mai citește-mi un capitol. Eram năucă, Pinocchio îmi stătea răsfoit pe cap iar copilul în pijama mă ciupea de nas. I-am scris vecinei: mai bine stăm acasă.
Yuka Brevi
Da, recunosc, îmi fila o lampă. Dar, cum prietenul la nevoie se cunoaște, am fost ajutat s-o schimb. Așa că m-am trezit la ușă, cu toți grămadă. Ursul, cu mânecile suflecate, bucuros că nu-i ruginise lanțul, măgarul zâmbind, cu scara-n spinare, lupul care abia își schimbase părul și arăta - să nu spuneți nimănui - ca dinții babei. Chiar și vulpea a venit, deși era obosită după ce alergase degeaba după doi iepuri. Am un amic pește și ar fi vrut să vină și el, dar i se împuțise capul și nu a mai fost în stare.
