Ceva nu era în regulă. Opri și coborî din mașină. Acoperită de nuci bătrâni, șoseaua se întindea în față. Cunoștea foșnetul vântului printre frunze, dar în rest era prea liniște. Privi în jur, dar câmpul era pustiu. Două păsări se roteau undeva sub nori. Ocoli mașina cu urechile ciulite, uitându-se cu atenție înăuntru. Aruncă o privire și dedesubt înainte de a se urca înapoi. Ridică din umeri și porni motorul. Ceva lipsea, dar nu era sigur ce. Când ajunse acasă, suna fixul. Nenorocitule, m-ai lăsat în benzinărie.
Horațiu Dudău
Strig din drum. Cristi absentează pe partea dreaptă. Stau preț de-o țigară, îi zic că mă grăbesc, trebuie să mai fac niște vizite, dacă tot sunt prezent aici. Sucă, băiat de nota 10, fost coleg de apartament în facultate, absentează și el în zonă. Și Corina, fetița de la 2. Și Ana. Și Eva. Se întunecă. Tot strig. Doamne, câți mai am de vizitat. Practic, cimitirul e ca un catalog. Strigi absenții. Astăzi, la amiază, am venit să-l trec absent pe tata. Încă-l strig, cum mă striga el la ora de mate.
Răzvan Dițescu
Ziua în care s-a născut, ziua în care i-a ieșit primul dințișor, primul ei ta-ta, primii pași, prima zi de grădiniță, prima dată când a pedalat de una singură, antrenamentele, concursurile și olimpiadele la care a participat, serbările, ziua admiterii la facultate, prima oară când un băiat i-a frânt inima, ziua în care s-a căsătorit, ziua în care a devenit mamă, onomasticele toate, pe toate le-am privit de aici. Lumea-l numește Rai; dar mă simt precum în Iad. Voi sunteți vii. Ce scuze aveți?
