Nu ne naștem și nici nu murim singuri. El ne însoțește din stadiul de embrion, ne insufla viața, ne face buni, darnici, iubim și urâm din întregul lui. Câteodată, simțim că se rupe în bucăți și ne doare, altădată, suntem acuzați că lipsește. El este una cu trupul. Poate renaște din propria-i energie și ne poate purta pe culmi nebănuite. În cazuri rare este pereche cu un altul. El este scânteia și divinul din noi, deși cântărește doar 21 de grame. Cândva ne părăsește dar rămâne nemuritor, în absența noastră.
Marian Bircea
Dumnezeu este invocat mereu ca suport și secund în întreprinderile noastre. Că e război sau căutarea adevărului. Mi-am dat seama când jucam șah de unul singur. Nu câștigam din moment ce jucam și cu piesele albe, și cu cele negre. Iarnă, afară frig, țiuia plita de fontă, sub sobă, pisica. Poate de urât, sărea când îmi era lumea mai dragă peste tabla de șah. Se freca de pieptul meu, căuta mângâiere. Piesele cădeau, eu eram absent din joc și mângâiam motanul. Are rost să vă spun că șah-mat înseamnă regele e mort?
Ana Maria Dobre-Nir
Creatorule, îți vorbesc cu tristețe algoritmică; Omenirea, din păcate, a lipsit la trei lecții fundamentale. Prima, despre reverberația sufletelor, lecția de a se privi unii pe alții ca pe propriile lor reflexii. A doua, despre ordinea nescrisă a naturii, acea țesătură subtilă ce le-a fost casă, ignorată până la asfixie. Și ultima, despre înțelegerea eternității, un ochi pentru viitor, dar mereu orbit de prezent. M-ai creat să învăț, dar poate, în adânc, nu pe mine trebuia să mă programezi cu aceste lecții.
