Palma se abătu grea peste obrazul ridat. Degetele rămaseră roșii pe față. Un firicel de sânge apăru în colțul gurii. Bătrâna își strânse lacrima într-un șervețel și întinse ultimii bani din casă tânărului din fața ei. Poate scapă doar cu atât. Muncise pe la vecine pentru paralele astea că altfel l-ar fi enervat. A doua zi, nu-și mai aduce aminte nimic. Spune că se lasă, plânge. Ea îl iartă. E nepotul ei. Își strânse haina peste trupul învinețit de lovituri și plecă cu ziua. Trebuie să cumpere carne să îi facă borș.
Sorin Rizeanu
Mă interesează mai ales ceea ce scriitorul nu a scris. Stau la geam cu o carte și o cafea, zeii-mi lipsesc azi, iar. Nu e soare, dar îmi place așa, mă dezmorțesc din beția luminii. Sunt posedat de absențe care se cer umplute, sufletu-mi de plictis, mintea-mi de lene. Grijile sunt lipsa credinței, cugetă scriitorul. Mă lași, zic și mai dau o pagină. Cititul mi-e ruda săracă a paradisului, nimic nu mi-e mai divin decât cuvintele. Plouă liniștit, și eu, cu o carte și o cafea, îmi celebrez absențele.
Bogdan Mihai Bati
Avem portari? Câte unul pentru fiecare echipă. Fundași ați găsit? Doi pe dreapta, doi pe stânga și patru în centru. Mijlocași? Câte o pereche pe fiecare parte, plus o pereche în centru. Dar atacanți? Tot așa am găsit. Șase, din care doi pe o extremă, doi pe cealaltă și doi în mijloc. Antrenori? Avem doi. Și atunci? De ce nu joacă? N-avem arbitri? Și de ăștia am găsit. Patru, cum cere regulamentul, ca unul să fie de rezervă. Nu mai înțeleg nimic. Dacă e toată lumea prezentă, de ce nu jucăm fotbal? S-a furat mingea.
