Mașinile de cusut aliniate pe trei șiruri zornăie teribil în vastul atelier. Abia pauza de masă le amuțește, când muncitoarele-și desfac pachețelele, clipind din ochii obosiți de lumina neoanelor. Doar două dintre ele ies la țigară, povestind în șoaptă. După cum v-ați privit, n-ai terminat încă cu șefu', om însurat, o mustră Lena, tușind înecată de fumul înghițit. Nu e cazul, mă iubește și va divorța, și doar asta contează, îngaimă prima, roșind puternic, holbată la ușa prin care iese Viorica. Puțintel mototolită.
Eduard Baranovski
Să fii în clasa a zecea e grozav. Ai colege tunse carré, profesoare cu rochii scurte și manichiură elegantă, coșurile încep să-ți dispară, firele răzlețe de sub nas devin mustață, primești teme mișto la compuneri. Îți exprimi părerea ca adulții, ai și tu o opinie, te imaginezi zâmbind de pe spatele unei cărți. Mai e câte unul care folosește cuvinte numai de el știute și se crede geniu suicidal, dar râzi până‐ți dau lacrimile și trăiești tu și pentru el. V-am spus că profa de română are o rochie ca Audrey Hepburn?
Ramona Ungureanu
O rază de soare mă gâdila pe la nas, doamne, ce bine, ieșise soarele, nu era așa rău aici sub pod, eram ferit de vânt. M-am pus într-o rână cu o mână sub cap, brumase pe firișoarele de iarbă și păreau bătrâne, ca mine, le-am mângâiat ușor cu buricele degetelor și le-am zis că-s frumoase și vii, să nu lase pe nimeni să le spună altfel. Când mi-am ridicat privirea, am văzut cum viața mea, încălțată cu mocasinii ăia buni, trecea lin pe lângă mine, către sud, și atunci am știut de ce-s gol, mi-o luaseră, nenorociții.
