Au trecut douăzeci de minute. Deschid Whatsapp. Două bife. A ajuns mesajul meu. Dar nu l-a citit. Încă nu l-a citit. Poate că e ocupată. Sau poate că am devenit eu prea insistent. Sau e doar indiferentă. Sau doarme. Sau face duș. Sau poate că n-are nici un rost. O să mă uit mâine dimineață la telefon și pun pariu că nici atunci n-o să fie albastre alea două bife. Mă uit la mesaj. Recitesc. Țin degetul apăsat pe mesaj. Options. Delete. Coș de gunoi. Delete for everybody. Cause everybody hurts.
Dan Banu
Ai văzut, întrebă Lu încântat. O stea căzătoare. Nu, oftă Mi și ridică din umeri. Se spune că dacă vezi o stea căzătoare și îți pui o dorință, aceasta se va îndeplini, oricât ar fi de adâncă acea dorință. Ochii lui Mi sclipiră umed ca două stele cuprinse de curajul desprinderii. Să privești cerul, e posibil să mai apară una, șopti Lu și închise ochii, strânse pleoapele tare și își puse dorința. Imediat pe cer apăru o altă stea căzătoare. Ai văzut, întrebă Mi încântată, dar Lu avea ochii închiși.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Îl dezbrăcase și îl ștergea cu prosopul umezit. Slăbise mult. Îi știa fiecare bucățică de piele. Îi puse pijamaua nouă și începu să îl pieptene. Îi simți privirea. Se trezise. Încerca să spună ceva. Îi acoperi gura cu palma. Nu avea voie să vorbească. Tristețea lui se izbi de pieptul ei. Îi mângâie obrajii. Delicat. Blând. Și îl sărută. Întâi buza de sus, apoi cea de jos, ușor, gingaș, de parcă dorea să-i amintească cine e ea. Apoi luă o carte și se așeză pe scaun. Nu plec nicăieri, îi spuse. Începu să citească.
