A trecut aproape o săptămână de la deschiderea cu arii din opere a Festivalului Internaţional "George Enescu" şi respectiv suntem practic în prima zi de festival în maniera tradiţională, deoarece seria marilor simfonice se deschide de-abia în această seară la Sala Palatului cu Orchestre de Paris dirijată de Christoph Eschenbach, iar de aici înainte, în fiecare seară aveţi motive să mergeţi cel puţin la simfonicul de la Sala Palatului.
Ioan Hollender şi Cellia Costea
Revenind la ceea ce s-a petrecut până acum, primele zile au fost rezervate muzicii româneşti, deşi o parte din cele 144 de opusuri de compozitori români dintre care 32 de Enescu se vor mai cânta şi în următoarele două săptămâni de festival.
Seara asupra căreia mă opresc în aceste rânduri este chiar atipica deschidere având ca personaj principal vocea umană. De ce a fost ea deosebită? Pentru că în locul unui concert simfonic cu invitaţi celebri străini, în prim plan s-au aflat cântăreţii, 13 la număr, şi mai mult atât, doar cântăreţi născuţi şi care au studiat în România, dar care la ora actuală îşi construiesc cariera în străinătate (majoritatea). Pe unii dintre ei i-am mai ascultat pe scenele noastre, în vocal-simfonice la Sala Radio sau ca invitaţi la Opera din Bucureşti, pe alţii mai puţin sau chiar deloc. Ceea ce a impresionat a fost implicarea sentimentală în acest concert inaugural a directorului artistic al festivalului, Ioan Holender, care a prezentat pe scenă toţi soliştii, unul câte unul, cu farmecul său inconfundabil, aducând unitate unui concert cu 20 de "numere" care risca să devină mai puţin coerent prin reprizele succesive de aplauze care separau ariile sau interveneau chiar în mijlocul lor.
Alexandru Agache
Nu voi înşira aici toate numele, voi remarca evoluţia Celiei Costea, strălucirea lui George Petean (excepţional şi în Figaro şi în Don Carlos, voce pe care ne-am dori să o auzim mai des la Bucureşti) sau a Elenei Moşuc, prezenţa dominatoare a lui Alexandru Agache, supriza reprezentată de Marian Talaba, tenor originar din Ucraina cu studii la Cernăuţi, cu un impecabil
Nessun dorma. Remarcabil a fost de această dată acompaniamentul asigurat de Orchestra Operei din Bucureşti dirijată de Gheorghe Costin. Cu ajutorul lui Ioan Holender, acest concert ne-a dat confortabila senzaţie că şcoala muzicală românească chiar există şi nu doar în Capitală, ci în toate marile centre muzicale ale ţării, provenienţa soliştilor fiind din universităţile de muzică din Bucureşti, Cluj sau Iaşi.
George Petean© Fotografii: Virgil Oprina
