Ultimele acorduri ale Festivalului Internaţional "George Enescu", cele ale finalului celebrei Carmina Burana de Carl Orff, s-au îmbinat cu aplauzele furtunoase ale unei săli arhipline, marcând festiv un nou succes în istoria de 18 ediţii şi aproape jumătate de veac a manifestării iniţiate în 1958 la Bucureşti.
Filarmonica din Munchen a fost formaţia cu care Sergiu Celibidache a colaborat intens la apogeul carierei sale (de altfel, el a şi adus-o prima dată la Bucureşti imediat după decembrie 1989), iar acum apare pentru a doua oară în faţa publicului bucureştean, condusă tot de un dirijor român, Ion Marin, pentru prima dată prezent în această postură în oraşul său natal, după ce a devenit celebru în întreaga lume, de-a lungul ultimelor două decenii.
Orchestră aflată în maximă formă, Filarmonica din Munchen are corzi cu un sunet de o densitate şi o culoare superbe, alămuri imbatabile, fiecare intervenţie solistică a suflătorilor bucurându-se de un relief bine conturat. În penultimul concert al festivalului, cu un program pentru un public de cunoscători, am putut admira arta dirijorală a lui Ion Marin într-un autentic concert de autor. Dacă
Simfonia a V-a de Prokofiev se cântă mai des,
Mathis der Mahler de Hindemith este o capodoperă simfonică pentru care versiunea lui Ion Marin va rămâne etalonul pentru oricine s-a aflat în sală în acea seară.
Eleganţa şi eficienţa aparatului său dirijoral, densitatea şi calitatea sugestiei gestuale ni l-au prezentat pe Ion Marin ca pe unul dintre cei mai importanţi dirijori pe care i-am văzut la această ediţie. Maniera de sonorizare pentru care s-a optat la actuala ediţie, sunetul scenei fiind preluat prin patru microfoane şi transmis prin peste 130 de boxe în întreaga sală, s-a dovedit mult superior amplificării practicate până la ediţia anterioară.
Totuşi, impresiile sedimentate după prima seară semnată Ion Marin (despre care aveam să aflăm că era un program prezentat în concertele de abonament de la Munchen ) aveau să fie puse într-o paranteză la
Simfonia I de Enescu, prea nesigură pentru o orchestră de o asemenea anvergură.
Compensatoriu,
Carmina Burana de Carl Orff este o lucrare cu care este greu să nu ai succces în faţa unei săli de patru mii de locuri. S-au alăturat Filarmonicii din Munchen Corul Filarmonicii "George Enescu", Corul Madrigal, Corul de copii Radio şi soliştii Simina Ivan (superbă atât din punct de vedere tehnic, cât şi stilistic), Cosmin Ifrim şi Ştefan Ignat. Ion Marin ne-a oferit o versiune a acestei opere arhicunoscute impregnată de pasiune, surprinzătoare fiind poate doar tempourile prea lente. Altfel, emoţionantă regăsirea peste timp a operei tatălui - Corul Madrigal înfiinţat de Marin Constantin, sub bagheta fiului - Ion Marin, parafând finalul unui festival care a menţinut nivelul ridicat al ultimelor sale ediţii cu celebrul cor
O, Fortuna. Se pare că soarta i-a fost favorabilă în ultima jumătate de secol acestui festival (care a început să fie comparat cu cel de la Salzburg), iar şansa nu pare a dori să-l părăsească.
