Lennon şi Yoko în pielea goală. Adică fără haine. Dezbrăcaţi. Uneori.

Pe 8 decembrie 1980, la New York, numitul Mark Chapman a împuşcat un om. Un bărbat. Unul care după ce-au intrat gloanţele în el n-a mai trăit, şi-ar fi fost degrabă uitat, după incinerarea cadavrului, dacă după prenumele de John n-ar fi avut şi numele de familie Lennon, şi dacă după transformarea lui în cenuşă, acasă nu l-ar mai fi aşteptat, degeaba, o Yoko Ono. Ucigaşul celebrului Beatles era obsedat de romanul De veghe în lanul cu secară, al lui JD Salinger, aşa cum înaintea lui fuseseră şi alţi criminali. Când a fost arestat, avea cartea la el. Susţinuse că vocile i-au cerut să-l ucidă pe Lennon, iar acum doi ani a cerut să fie eliberat din puşcărie. I-a fost respinsă cererea.

În ianuarie 1981, pe coperta revistei Rolling Stone a apărut o fotografie cunoscută apoi în toată lumea: Lennon gol, ghemuit în poziţie de fetus, alături de soţia sa, care este îmbrăcată până la gât (în negru). Fotografia a fost făcută de celebra Annie Leibovitz, chiar cu câteva ore înainte ca acesta să fie omorât.

În 2005, fotografia cu Lennon gol-goluţ (în Rolling Stone) şi cea cu actriţa Demi Moore (în Vanity Fair), tot nudă, în ultima lună de sarcină, au fost votate drept cele mai bune coperte ale revistelor americane din ultimii 40 de ani. Ambele au fost făcute de Leibowitz. Vanity Fair i-a dedicat un editorial lui Sean Lennon, fiul lui John şi al lui Yoko Ono. În fotografii, acesta a apărut alături de iubita lui de atunci (poate şi de acum, nu ştiu), Irina Lăzăreanu, fotomodelul de origine română. Amândoi într-o cadă umplută cu apă, pozaţi de sus, aşa că apar privirii din perspectiva unei muşte ce stă atârnată de tavan, şi priveşte în jos, cu capul dat pe spate. Sean - în costum, bărbos, ochii închişi; Irina e goală-goluţă şi stă în aceeaşi poziţie de fetus, în care fusese fotografiat John, cu ani în urmă. Corpul lung şi ascuţit, numai oase ce stau să-i străpungă genunchii şi spinarea, pare dezbrăcat de carne, de toate rotunjimile unei femei. Fotografia a fost făcută de aceeaşi Leibovitz, din a cărei lucrări, la repezeală îmi amintesc: portretele Susanei Sontag, o imagine publicitară cu actorul Mark Wahlberg pe plajă, de al cărui chilot alb trage cu forţă un câine insistent (şi totuşi nu reuşeşte să i-l smulgă), Whoopi Goldberg într-o cadă plină cu lapte, şi-un nud feminin - o tânără cu şosete verzi. E alungită (strâmb) pe un fotoliu la fel de verde, însă de o altă nuanţă, cu spatele către mine şi orice alt privitor. Culori: corpul lăptos, numai curbe şi pante line, şosetele verzi, cum am mai spus, fotoliul verde, halatul roşu revărsat de sub coapsele ei, caloriferul alb. Albumul A Photographer's Life: 1990-2005. Leibovitz spunea: "with Susan, it was a love story". A fotografiat-o în ultima săptămână de viaţă, înainte ca aceasta să moară de cancer. Dar asta e altă poveste.

Pe Sean Lennon l-am mai văzut în altă fotografie, însoţit de Yoko Ono şi Irina. Este la mijloc, într-o maşină. Mama lui are o pălărie albă pe cap, cu pană neagră - priveşte în stânga mea şi în dreapta ei - fotomodelul tocmai îşi băga pachetul de ţigări în geantă ori îşi caută bricheta. Văzând instantaneul, singurul lucru care-mi vine în minte e că cei doi, Sean şi Yoko, au stat, în altă zi, şi în altă maşină, alături de Lennon. Desigur, pe atunci Sean nu purta barbă, iar ea era cu mult mai tânără, la fel de aspră la chip, însă nu lipsită de frumuseţe. Ca o gutuie aproape coaptă ori aproape necoaptă.

Isteria fanilor Beatles am simţit-o dând peste o fotografie din 26 octombrie 1965. Adolescenţi urlători aşteptând lângă Buckingham Palace, în timp ce cântăreţii primeau nu ştiu ce medalii (cu panglici probabil), pentru serviciile aduse muzicii. Cei trei poliţai cu caschete înalte erau copleşiţi, pe cale de a fi călcaţi în picioare de domnişoarele în fuste cuminţi până la genunchi, şi şosete albe, şcolăreşti. Multe, multe capete cu grimase care mai de care vesele sau plângăcioase, mâini întinse. Fotograful David Hurm, care i-a pozat pe Beatleşi în anii '60, povesteşte într-un documentar cum la toate şedinţele foto fanii îi urmăreau în hoarde ţipătoare. Cel mai mult îmi plac instantaneele făcute în tren şi pe peron, şi cea în care Lennon, în costum, este într-o cadă.

1968 - Fotografiile cu John şi Yoko goi, în picioare şi aşezaţi pe pat, au fost arătate lumii. Pe atunci oamenii mari s-au scandalizat, ca şi cum n-ar mai fi aflat până atunci de Adami şi Eve la pielea goală, cu cele nevăzute de soare la iveală, însă ceva îmi spune că adolescenţii nu s-au simţit deloc oripilaţi zărindu-le, şi, poate, pipăindu-le. John avea "pe" el doar ochelarii rotunzi, la ochi, şi-un colier, la gât. Cu mulţi ani după ce din trupul lui rămăsese doar cenuşa, Yoko i-a ridicat, în amintire, un far în Islanda.

P.S.: Şi eu am citit De veghe în lanul de secară, însă până acum (cu mici excepţii care nu se pun la socoteală) nu mi-a venit să împuşc pe cineva. De exemplu nu am nutrit gânduri criminale faţă de cei care mi-au promis că-mi scanează filmele late şi nu s-au ţinut de cuvânt. Deloc.