Hristo Gabriel: În câteva cuvinte, cine ești?
Sara Ciucur: Sunt Sara Ciucur, am 17 ani și sunt elevă la Colegiul Național Octavian Goga din Sibiu. Am avut dintotdeauna o plăcere să mă pierd printre cuvinte, să văd dincolo de ceea ce ar putea fi. Am știut că pentru mine nu există alt scop în această viață, decât acela de a crea prin arta cuvintelor. Mi-am publicat primul roman, Magia Pădurii Fermecate, în vara lui 2023, un basm modern pentru copii, care spune o poveste despre prietenie, loialitate și puterea speranței. Apoi am scris un fantasy romance - Între foc și dorință - iar în prezent lucrez la cel de-al doilea volum al acestuia. Ador cititul, bineînțeles, dar îmi plac și pictura și desenul și orice tip de activitate în natură. Acela este locul în care îmi încarc energia și acolo îmi vin tot felul de idei noi.
H.G.: Cum îți place să trăiești: te lași dusă de val sau chibzuiești înainte de a acționa?
S.C.: Cu siguranță sunt genul care mai întâi face și apoi se gândește la consecințe. Îmi place să cred că toate lucrurile trebuie să curgă natural, iar prea multă chibzuială ar putea strica esența vieții. Acest fapt mă poate face impulsivă uneori, dar îmi place să fiu spontană și să mă bucur de fiecare clipă pe care o trăiesc.
H.G.: Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învățat de când ai devenit autoare?
S.C.: Cred că am învățat că toate lucrurile bune iau timp și foarte multă răbdare. Îmi era greu la început să trec peste anumite impedimente și să văd rezultatul final, să îmi vizualizez succesul. Ca orice lucru de calitate, o carte bună, de la primele idei și până la momentul în care este totul gata, este un proces care durează și în care trebuie să-ți investești tot timpul și energia. Dar mai presus de toate, am învățat că merită fiecare secundă de muncă, pentru că nimic nu se compară cu momentul de satisfacție de la final.
H.G.: Cum te raportezi la scrierea contemporană? Cum o privești în comparație cu cea clasică?
S.C.: S-au schimbat foarte multe, dar în același timp și oamenii, ca cititori, s-au schimbat. Literatura clasică, din punctul meu de vedere, se baza foarte mult pe transmiterea unui mesaj în legătură cu societatea din acele timpuri. Oamenii nu erau întotdeauna deschiși la astfel de idei, dar existau mulți care se regăseau în lectură, fiind refugiul lor, o evadare din lumea cotidiană. Acum, într-o eră aproape în totalitate digitalizată, se poate întâmpla ca lumea să treacă cu vederea o carte bună, cu care poate că s-ar conecta, datorită căreia s-ar putea îndrăgosti de citit. De asemenea, subiectele abordate sunt foarte diferite. Scrierea contemporană oferă o gamă largă de genuri, care să fie pe placul tuturor, dar există și foarte multe idei controversate care sunt transmise de cărțile din ziua de azi.
H.G.: Care crezi că este cel mai eficient mod în care te poți promova tu, ca artist, într-o lume atât de competitivă și de deschisă?
S.C.: Partea de promovare și marketing e cea care nu îi place unui autor, dar într-o lume plină de tehnologie, unde ne sunt puse la dispoziție multe platforme de social media, este ceva mai ușor. Cred că aplicații precum Instagram și TikTok sunt cele care mă pot ajuta să-mi găsesc publicul țintă și să stârnesc interesul potențialilor cititori. Într-adevăr, piața competitivă poate fi înspăimântătoare uneori, dar fiecare autor trebuie să vină cu ceva unic, care să-l facă să iasă în evidență. Exact asta încerc să fac și eu și până acum rezultatele au fost bune.
H.G.: Ce realizări ai avut până în acest moment?
S.C.: Cele mai mari realizări ale mele de până acum au fost publicarea celor două cărți și de asemenea faptul că am reușit să câștig o bursă pentru scriere creativă. Sunt foarte recunoscătoare și pentru toată experiența pe care am acumulat-o până acum și pentru valorile pe care am avut ocazia să mi le însușesc.
H.G.: Unde te vezi peste 5-10 ani?
S.C.: Îmi place să cred că voi deveni o autoare bestseller, cu cărți traduse în mai multe limbi. Vreau să îmi dedic timpul acestui vis, pe care îl voi face să devină realitate. Dar, pe lângă asta, mă văd călătorind prin toată lumea. Cred că viața e prea scurtă și prea frumoasă ca să stai într-un singur loc, când sunt atât de multe de văzut.
H.G.: Care sunt cele două puncte tari și cele două puncte super tari ale tale?
S.C.: Două puncte tari ar fi firea mea extrovertită, sunt deschisă la idei noi, la comunicarea cu persoane noi, iar asta cred că mă ajută mult, mai ales în domeniul acesta al scrisului, și dorința de a deveni mereu mai bună. Nu ne oprim niciodată din învățat în această viață, iar eu vreau să devin cea mai bună versiune a mea din câte există. Punctele super tari ar fi perseverența și determinarea, nu renunț niciodată la lucrurile cu adevărat importante pentru mine și sunt dispusă să fac sacrificii ca să le fac să devină realitate.
H.G.: Ce mesaj ai vrea să-ți transmiți ție cea de peste 10 ani?
S.C.: Vreau ca versiunea mea de peste zece ani să știe că nu am renunțat la visul meu, indiferent de eșecuri sau greutăți. Vreau să știe că fiecare secundă de muncă, de la început și până atunci a fost făcută cu pasiune, așa cum fac toate lucrurile din viața mea. Că nu este imposibil, chiar dacă alții spun că este și că dacă ai o dorință arzătoare în suflet de care te ții cu dinții, nimeni nu poate să ți-o sfărâme. Și vreau să-i mulțumesc că a avut încredere în mine să pășesc pe acest drum.
H.G.: Cum te-ai descrie din punct de vedere artistic?
S.C.: Din punct de vedere artistic, nu aș putea spune că am un gen anume. Îmi place să mă exprim, să îmi aștern gândurile și ideile așa cum sunt, și să le îmbrac într-o formă ușor de înțeles pentru toată lumea, pentru că nici mie, la rândul meu, nu îmi plac cărțile care au un limbaj prea greu de înțeles. Așa cum este și personalitate mea, scrisul meu este spontan, dar mă inspir foarte mult din toate cărțile minunate pe care le citesc și care m-au făcut să mă îndrăgostesc de această latură frumoasă a vieții.
H.G.: Ce te motivează să continui? Ce speranțe ai de la meserie şi de la viitor?
S.C.: În ciuda multor piedici de care am dat de când am pornit pe acest drum, ceea ce nu mi-a dat voie să renunț a fost sămânța de motivare personală dinăuntrul meu. Vreau să-mi demonstrez mie că pot face tot ceea ce îmi propun, că pasiunea mea se poate transforma într-un job din care să ajung să trăiesc. Simt că viitorul îmi rezervă multe, iar până să ajung să fac ca scrisul să devină singura mea ocupație zilnică, vreau să-mi petrec zilele muncind tot în acest domeniu, în lumea cărților, să inspir cât mai mulți oameni.
H.G.: Ce ai păstra și ce ai schimba în ceea ce privește lumea scrisului din țara noastră?
S.C.: Vreau ca scrisul să fie mult mai bine promovat și apreciat. Oamenii nu își dau seama cât de multă muncă este în spatele unei cărți, căci ei văd doar produsul final. Aș organiza mult mai multe proiecte care să se axeze pe lectură, pentru ca lumea să își dea seama de ce trebuie să-i dea măcar o șansă fiecărei cărți. Târgurile de carte și inaugurarea mai multor biblioteci și librării ar ajuta mult la deschiderea orizontului românilor în ceea ce privește partea de scriere și citire. Înțeleg că nu toți vor fi pasionați de lectură, dar uneori scriitorii, mai ales cei debutanți, care vor să își scoată la suprafață lucrările proaspete, nu sunt luați în serios, iar acest fapt e cauzat de tehnologie și de mentalitatea oamenilor din țara noastră.
H.G.: Ce lucru pe care l-ai învățat în anii aceștia ai fi vrut să-l știi de la început?
S.C.: Aș fi vrut să știu cum să-mi organizez mai bine timpul, și nu numai în ceea ce privește munca pe care o fac ca scriitor, dar și în lucrurile din viața de zi cu zi. Am învățat cât de important este să îți setezi prioritățile și să faci totul astfel încât niciun lucru important să nu rămână pe afară. Este esențial să îmi organizez mai bine timpul, mai ales în situații de criză, când sunt contra-cronometru.
H.G.: Autorul trebuie să fie o voce activă în problemele actuale politice și sociale sau ar trebui să se exprime doar în cărți?
S.C.: Cu siguranță toți autorii doresc să spună un mesaj care depășește canoanele paginilor unor cărți. Suntem, până la urmă, doar niște oameni care doresc să se facă auziți, și cel mai bun mod prin care o putem face este prin scris. Multe dintre cărțile pe care le-am citit abordau, chiar și dacă într-o măsură mai mică, probleme politice și sociale. Schimbarea în lume, indiferent în ce plan, începe cu fiecare dintre noi, iar autorii fac o treabă bună încercând să iasă din tipar și să se implice în problemele actuale ale lumii noastre. Cred că toți autorii au adus și vor aduce întotdeauna o contribuție uriașă la dezvoltarea noastră ca umanitate.
H.G.: Care sunt punctele tari și punctele slabe ale noilor generații de artiști?
S.C.: Noile generații de artiști, din câte am observat eu, sunt spontani și deschiși oricăror tipuri de subiecte pe care le-ar putea aborda. Ei vor să inspire lumea din jur și sunt unici prin ceea ce fac, ceea ce este un lucru de admirat. Nu toată lumea are curajul să iasă în lume, cu propriile idei, de frica că ar putea fi judecați. Cu toate acestea, cred că unii artiști din ziua de azi uită să transmită ceea ce vor ei, și se concentrează pe ceea ce ar vrea lumea să audă și să vadă de la ei. Totul trebuie să plece din propriile trăiri, experiențe și gânduri, pentru a putea fi de cea mai bună calitate. Dacă un artist are succes cu ceea ce face, restul sunt tentați să facă ceva asemănător, pentru a avea succes la rândul lor, chiar dacă nu se regăsesc în acel lucru.
H.G.: Cât de relevantă mai este critica de astăzi pentru tine ca autor?
S.C.: Orice artist cred că are nevoie de critică, atât constructivă, cât și negativă, ca să poată evolua în munca sa. Deși, în ziua de azi, am observat că multă lume devine răutăcioasă în review-uri și comentarii, doar pentru că pot, și nu pentru că vor să te ajute să crești ca artist. Sunt conștientă că nu mi-aș putea face munca mai bună fără feedback de la cititorii mei, dar critica de genul acesta nu mai este relevantă întotdeauna. Poate să te descurajeze și demoralizeze, dar am învățat că trebuie să accept orice tip de critică și să învăț câte ceva din ea.
H.G.: Ce te încântă? Ce te întristează? Ce îți oferă satisfacție? Ce te dezamăgește?
S.C.: Mă încântă când văd că oamenii se bucură de viață, așa cum este ea, chiar și cu greutăți. Mă bucur atunci când reușesc să fac ceea ce mi-am propus și reușesc să merg înainte, să îmi demonstrez mie că se poate. În schimb, mă întristează când văd în jurul meu atâta ură, ceartă, mi-am dat seama că uneori uităm să ne tratăm unii pe alții cu egalitate și respect. Și mai ales, mă întristează atunci când oamenii te judecă și nu cred în tine, chiar dacă nici măcar nu te cunosc destul de bine încât să se pronunțe.
H.G.: O zi, o personalitate: pe cine ai alege și de ce?
S.C.: Cred că aș alege-o pe autoarea mea preferată, Rebecca Yarrow, care a scris seria mea preferată, începând cu volumul A patra aripă. Vreau să știu cum ar fi să fiu în pielea ei, să văd cum decurge o zi din viața unui autor ajuns autor de bestseller. Sunt sigură că aș învăța foarte multe din rutina ei zilnică, pentru că ea mă inspiră foarte mult și mă va ajuta să devin mai bună în ceea ce fac.
H.G.: Care este mesajul central al cărții și cum este transmis acesta în intermediul poveștii?
S.C.: Ceea ce mi-am dorit în principal să le spună această carte cititorilor mei este că emoțiile nu te slăbesc și că vulnerabilitatea este o forță pe care mulți o evită în zilele noastre. Vreau ca oamenii să învețe cum să-și gestioneze și să-și controleze emoțiile și să nu se teamă de ele. Am vrut ca personajele mele să spună o poveste emoționantă despre puterea iubirii și vindecarea traumelor trecute. Folosind lumea fantastică și creaturile epice, mesajele subtile ale cărții ajung la cititorii mei, mai ales prin relațiile dintre personajele principale.
H.G.: Cum poate cartea ta să contribuie la dezbaterea unui subiect contemporan important?
S.C.: Sincer, cred că această carte ar putea fi un semnal de trezire pentru adolescenți, mai ales că toți avem de a face cu emoțiile noastre, care sunt, uneori, instabile și greu de înțeles. Adolescenții se pot regăsi în personajele mele și, în acest fel, pot învăța cum să-și gestioneze sentimentele și să aprecieze lucrurile importante din viață. Ar fi interesant ca această carte a mea să fie începutul rezolvării acestei "probleme emoționale" în întreaga lume.
H.G.: Ce impact crezi că va avea romanul asupra publicului tău țintă și asupra comunității literare?
S.C.: Ei bine, în primul rând, cel mai greu este ca oamenii să te cunoască. După aceea, totul va curge natural. Sper că, în viitorul apropiat, cartea mea va captiva cititorii, făcându-i să vorbească despre povestea mea și să o recomande prietenilor și altor pasionați ai literaturii. Ar fi un vis devenit realitate ca această carte să fie văzută în biblioteci mari și cu cât mai mulți oameni să vorbească despre ea, poate chiar să o vadă la televizor.
H.G.: Cum poate literatura să își păstreze relevanța într-o epocă dominată de media vizuală și formate scurte?
S.C.: Din păcate, în zilele noastre oamenii aleg telefoanele și media în detrimentul cărților. Pur și simplu nu le mai place să citească și atunci intervenim noi, scriitorii. Noi putem să arătăm oamenilor că literatura este o latură unică și importantă a culturii și societății pe care nu trebuie să o uităm. Da, lumea va evolua mereu și vor apărea lucruri noi, dar ceva ce nu trebuie să dispară definitiv este literatura. Putem organiza mai multe cluburi de carte, evenimente și multe altele, pentru a convinge oamenii că media nici măcar nu se compară cu cărțile.