"Vezi? A trecut. A fost greu, dar a trecut." este una dintre replicile pe care le spun în dramatizarea colegei mele de clasă de la regie teatru. O replică care odată rostită capătă o greutate solemnă pentru mine. Pentru acest an, pentru experiențele prin care am trecut, pentru momentul în care mă aflu acum.
Mai bine de jumătate din an l-am petrecut sub presiunea Bac-ului. 4, 5, 6 martie - simulări BAC. 1, 2, 4 iulie - BACALAUREAT 2024. Majoritatea timpului din martie și până după examen le percep ca pe o ceață. Aceeași zi la infinit, aceleași lecții, aceeași muzică de motivație ascultată pentru învățat. Dacă m-aș fi filmat prin casă zilnic fără să țin cont de camera pusă pe recording sunt cert sigură că ajunsesem să pășesc la fel, în același loc, în același ritm, mereu și mereu.
Singura și foarte necesara gură de aer, spargerea convenției de elev în clasa a 12-a, ruperea din bula pregătitoare pentru examenul maturității rămâne Brainstorming București (trupa de teatru).
Singura bucurie din săptămânile care deveneau interminabile și repetitive este weekendul la "brain". Rămâne vindecarea de care aveam atâta nevoie. Să am câteva ore în care să uit de mine, în care să rămân surprinsă de noutatea fiecărei întâlniri, în care să ne conectăm, să fim toți împreună, să muncim pentru scopul nostru comun. Prin teatru.
Știu că făcusem o promisiune. În martie mă voi lăsa de brain ca să învăț pentru Bac. Asta a fost condiția încă de la audiții. Regretul meu este că nu am putut să mă implic în spectacolul de an. Era aproape început de martie și o soluție tot a apărut. Dacă îți dorești, apare.
Frici din viitor - spectacol lectură construit din textele noastre
"Duminică, 25 februarie 2024, a debutat cel de-al doilea WORKSHOP DE SCRIERE DRAMATICĂ din cadrul celei de-a patra ediții, New Voices, a proiectului european Fabulamundi. Playwriting Europe. Intitulat Frici din prezent și viitor. Dramaturgii pentru o lume posibilă, workshop-ul este coordonat de Mihaela Michailov și se va desfășura în perioada 25 februarie - 17 aprilie 2024. Atelierul va avea în centru exerciții de scriere și spoken poetry pe teme legate de identitate, competiție și presiune, raportarea la viitor.
Finalitatea workshop-ului #2 va fi prezentată publicului în Sala Studio miercuri, 17 aprilie, ora 19.00, iar intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile." (extras de pe site-ul teatrului Odeon)
Am obținut ceea ce îmi doream. Un spectacol cu brain. Atelierul de dramaturgie m-a ajutat să înțeleg mai bine procesul de creare a unui spectacol de teatru devised, și, totodată, ne-a unit ca grup, ca trupă. S-a creat un spațiu confortabil, în care vulnerabilitatea este firească, în care fiecare a avut deschiderea de a împărtăși părticica sa de viață. Am aflat lucruri pe care nu cred că aș fi avut oportunitatea să le aflu în alt context. Despre colegii mei, despre mine. Despre nevoile noastre, fricile care stau în calea viselor noastre.
17 aprilie 2024
Teatrul Odeon. Sala Studio. Lucrul la scenă cu Tania Drăghici, cabinele actorilor, lumina albastră, cămășile albe, încălzirea, semicerc de scaune. Intrarea publicului. Prieteni, părinți, bunici, oameni dragi, colegi, profesori. Liniștea de dinainte. Aici, acum. Împreună.
Heblu. Cel mai sfâșietor e că l-am simțit ca sfârșitul unui capitol. Ca și cum atunci când lumina dispare, o parte din mine va fi pe veci pierdută. Consumată. Ceva ce nu poate fi retrăit altcândva sau din nou. Am spus pe scenă lucruri în care cred. Lucruri ce trebuiau să fie spuse. Ce a fost nevoie să fie spus, a fost spus. Și acum liniște. Liniștea de după lupta din mine.
Am plâns mult în culise. Credeam că asta a fost. Gata cu trupa. Gata cu teatrul pentru o vreme.
Am mai jucat spectacolul o singură dată, acasă la Coșbuc. În sala 16, sala de festivități. Acolo unde am multe amintiri cu întâlniri și activități care mi-au schimbat parcursul și au influențat dezvoltarea mea.
Mai 2024
Primul meu badge pentru un festival de teatru licean. Brainstorming - Livia Almășan. Văzut Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons din cabina sunetistului, lângă coordonatoarea noastră. Spectacolul de an, construit de colegii mei. Atât de mândră, atât de emoționată de entuziasmul și vivacitatea lor. Urale din cabina sunetistului, fără să țin cont că eram toți obosiți după o zi lungă.
19 ani i-am sărbătorit puțin mai repede, mergând la una dintre ultimele reprezentații Medea's Boys la teatrul Apollo 111. 19 ani am împlinit pe autocar spre Vâlcea, mergând spre bunica mea. Am ascultat a doua oară pe acel an Minunea Minunilor, spectacol de teatru radiofonic, o producție Teatrul Improbabil. Am plâns cu suspine. Inima-mi strânsă mi se făcu. Încercam să restabilesc ritmul neregulat al bătăilor inimii mele. Atunci mi-am spus că vreau să o ascult pe bunica Minunii și în realitate.
Examenul maturității a trecut pe neașteptate. După două săptămâni de relaxare (cu majorate de suflet și plecare la Brașov) am început să mă pregătesc pentru admitere. Aceleași tabieturi de învățat, de data asta cu o miză mai mare.
August 2024
Visul meu din clasa a 9-a a fost să intru într-o trupă de teatru și să merg la un mare festival de teatru din țară cu trupa din care voi face parte. Asta îmi doream eu cu ardoare când eram boboacă la liceu. Și, deși am colindat pe la tot felul de festivaluri de film și teatru de-a lungul celor patru ani, fie ca voluntar, în calitate de presă sau ca participant la ateliere, această dorință a rămas neîndeplinită.
Până în ultimul an. Până în ultimul moment.
Da, știu că mai am două săptămâni până la admitere, dar nu mă lasă sufletul să nu merg măcar o zi la Bacău, la ID Fest cu colegii din Brainstorming.
Și m-am dus. Doar pentru o zi.
"Trezește-te! Acum este timpul tău. Mergi și câștigă!"
Citesc din scrisoarea semnată de prietena mea Alexandra din Cluj, proaspăt intrată la actorie la FTF, care știe prin ce emoții trec legat de admitere. Citatul de mai sus este din scrisoarea ei. Am lacrimi în ochi pe tren spre Bacău, pentru că rândurile scrisorii mi-au redat încrederea în forțele proprii, mi-au reamintit de ce vreau să fac teatru când frica și nesiguranța îmi seacă entuziasmul și, totodată, m-au responsabilizat legat de sacrificiile și frumusețile meseriei ce mă așteaptă.
Una. O singură zi. Câteva ore. Azi vin, mâine plec.
Totuși, a fost cea mai necesară experiență în pragul admiterii. Mi-am încărcat bateriile spirituale pentru ce urma să mă aștepte. Am plâns mult în ziua aia. În cele doar câteva ore. De fericire că sunt cu ei. Cu trupa. Aici. La un mare festival de teatru din țară. Cu lacrimi, pentru că ID Fest marca ultimul festival la care participam în liceu. Și știam că îmi va fi teribil de dor.
Dubla admitere la UNATC
Am luat decizia să dau la regie teatru și la teatrologie. Pentru teatrologie am învățat o săptămână și pentru regie două luni la foc continuu. Am aflat prima dată că am intrat a 8-a la teatrologie. O admitere atât de frumoasă, un departament cu profesoare foarte dedicate și inteligente. A fost o onoare pentru mine să fiu admisă la această secție. Mai ales pentru că din clasa a 10-a am participat la pregătirile teatrologiei. Teatrologia rămâne primul acasă pe plan artistic și prima mea interacțiune plină de căldură din UNATC.
Proba orală la regie, a doua zi după rezultatul pozitiv al intrării la teatrologie, mi-a provocat lacrimi pline de amărăciune. Când am ieșit în curtea facultății după probă, prima mea afirmație a fost: "Nu intru la regie, dar nu o să mă las." Plâns de ciudă acasă. Eram cert sigură că nu intru. N-am știut să răspund la ultima întrebare pe care mi-a pus-o viitoarea mea profesoară de an. O întrebare de teatru, de subtilitate, o provocare. Și am răspuns lamentabil. Mă simt lipsită de puterea de a mai schimba ceva.
8 septembrie. Ziua rezultatului la regie
Slujba de duminică dimineața. O întâlnire revelatoare pe prispa bisericii. Două ore de poveste. De vorbă cu bunica din Minunea Minunilor, așa cum mi-am dorit de ziua mea de naștere. Un om de teatru cu un parcurs remarcabil. A fost prima dată când am conștientizat cu adevărat ce profesie îmi aleg. Ce sacrificii dure implică pe plan personal. Și totodată cât de frumoasă e. Câtă muncă implică.
"Doamna Coca ține ochii închiși cât timp vorbește cu noi, de parcă ar retrăi fiecare moment pe care îl împărtășește. Ștefan și cu mine pe bancă, ea stă în picioare. Își reamintește, joacă, trece de la un personaj la altul pe nesimțite și deschide paranteze la parantezele parantezelor poveștilor sale, paranteze pe care le duce la capăt și știe exact unde rămăsese, revenind treptat la povestea inițială după ce termina fiecare adăugare."
O ciorbă a la grec într-o bucătărioară cochetă. Mă gândesc la ce tocmai mi s-a întâmplat pe banca de la intrarea în biserică.
O bere la Lokal. Ora 17.20. Rezultatele finale. Mă caut pe listă. A 5-a intrată la regie. Nu pot să cred ce îmi văd ochii. Plâns de bucurie cu mama la telefon. Adrenalina îmi explodează în vene.
Am reușit. Am reușit. Am reușit.
Și acum?
Alt cocktail la Old Mike de sărbătorire. Ajung acasă și îmi pleznesc tâmplele, am o stare febrilă.
Prezentul
Facultatea este grea. Lucrez mereu și asta îmi ocupă tot timpul. Îmi place real tot ce fac, oricât de obositor ar fi. Am colegi minunați și ador să prânzim împreună. Am prieteni minunați în facultate, oameni care mă fac să râd și cu care pot vorbi despre stările mele, gândurile care mă preocupă, schimbările prin care trec.
Muncim. Muncim. Muncim.
Viitorul?
Încă mă gândesc la intrarea mea la facultate. Am în continuare aceeași pasiune nebună care mă împinge să continui. Deși inexplicabilă, mă tot chinui să-i găsesc un sens, o direcție care să o mențină veșnic vie. Încerc să o raționalizez cumva. Pentru că mi-e teamă să nu mă părăsească în viitor. Dacă îmi piere entuziasmul, de ce să mă mai țin?
Trei spectacole care m-au făcut să lăcrimez în 2024 și pe care le recomand cu drag
Ochii mamei - un one-man show cu Vlad Ionuț Popescu, regia Tania Drăghici, o producție Centrul de Teatru Educațional Replika
Toată liniștea din lume - un one-woman show cu Katia Pascariu, regia Radu Apostol, o producție Centrul de Teatru Educațional Replika
Lucruri mici și extraordinare - cu Denisa Dutcovschi, Costin Stăncioi, Georgiana Tițoiu, Teofil Memelis, Diana Lanțos, Larisa Oasenegre, Robert Herea, Cristina Dănciulescu, Dragoș Uretyan, regia Rebeca Elena Crețu, o producție UNATC.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)