O dinamică, o prezență fizică mai interesantă și din punct de vedere fotografic. Și, în câteva cuvinte, sunt mai plini de viață. Acest lucru l-am remarcat nu numai în zona de sate izolate sau în monahala bisericească, ci și în comunitățile de romi sau alte comunități mai sărace. Peste tot unde device-urile nu erau prezente în viață.
Am simțit că există subiecte mai interesante, fotografic este mult mai atractiv, că pot avea loc petreceri, chefuri, discuții cu înțepături așa, copilărești, între cei ce erau acolo, cu haz, cu de toate. Copiii de romi își dădeau sufletul alergând din stânga în dreapta, se bucurau de orice tip de bicicletă, de mașinuță, de jucărie, le exploatau la maxim. Mingile erau șutate până cădea și ultimul petec de mușama de pe ele.
Am constatat că oamenii care nu sunt dependenți de gadgeturi au un mod de gândire diferit. Bunăoară cei din lumea digitală nu mai gândesc în concept de bine și rău, ci axa gândirii lor este îmi place și vreau sau nu îmi place și nu mi-l doresc.
În această zonă fără semnal, gândirea este poate mai simplă, dar mai vie, cu noțiuni clare de bine sau rău.
Zona fără semnal reprezintă normalitatea unei lumi care apune.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
