Teatru

Mario Vargas Llosa
Teatru
Editura Curtea Veche, 2005

Traducere de Mihai Cantuniari, Alina Cantacuzino

*****

Truth is rarely pure and never simple.
(Oscar Wilde)

Personaje:
Chunga
Meche
Neînvinşii: Maimuţă, José, Josefino şi Lituma.

Notă: Prima reprezentaţie a avut loc la 30 ianuarie 1986 pe scena Teatrului Canout din Lima, în regia lui Luis Peirano şi cu Delfina Paredes în rolul principal.

Casa Chungăi, Piura, 1945

Barul-restaurant pe care-l ţine Chunga se află în împrejurimile Stadionului, într-un cartier de cocioabe de rogojini şi scânduri, ridicat nu demult pe terenul nisipos dintre şoselele Sullana şi cazarma Grau. Spre deosebire de locuinţele mai prăpădite din jurul lui, barul este o construcţie în toată regula, mare, rectangulară, cu pereţi de chirpici şi tavan de calamină. La parter se găsesc nişte mese rustice, laviţe şi scaune pe care să se aşeze clienţii, barul cu preţurile afişate. În spatele barului, bucătăria plină de fum şi funingine. La etaj, dinspre care coboară o scară din doar câteva trepte, se găseşte încăperea pe care nici unul dintre locuitorii parohiei n-o cunoaşte: dormitorul proprietăresei. Iar de-acolo, de sus, Chunga poate observa printr-o ferestruică ascunsă îndărătul unei perdele înflorate tot ce se întâmplă jos.

Clienţii barului sunt oameni din cartierul pomenit, soldaţi din cazarma Grau în permisie, iubitori de fotbal şi box care fac o oprire la bar înainte de a o porni din nou către Stadion sau muncitori la întreprinderea care construieşte noul cartier pentru albi cu care se extinde Piura: Buenos Aires.

Chunga are ca angajaţi o bucătăreasă, care doarme la gura cuptorului, şi un băiat plătit cu ziua care serveşte la mese. La tejghea stă întotdeauna ea, mai mereu în picioare. Când nu sunt mulţi clienţi, ca în noaptea asta, când înăuntru se află doar un grup de pierde-vară care-şi spun Neînvinşii - e ceva timp de când joacă zaruri şi beau bere -, Chunga stă aşezată într-un balansoar de răchită, legănându-se încet, cu un scârţâit identic şi privirea dusă. Absorbită de amintiri sau cu gândul în gol, existând pur şi simplu?

E o femeie ascuţită şi fără vârstă, cu o expresie dură, cu pielea netedă şi întinsă, oase puternice şi atitudine energică, care se uită la oameni fără să clipească. Are o pleată întunecată, prinsă cu un şnur, o gură glacială, cu buze subţiri, care vorbeşte puţin şi surâde arareori. Poartă bluze cu mânecă scurtă şi nişte fuste atât de lipsite de cochetărie, atât de anoste, că par uniforma vreunei şcoli de călugăriţe. Uneori e desculţă, alteori poartă nişte sandale cu toc jos. O femeie eficientă; administrează localul cu mână forte şi ştie să impună respect. Fizicul, severitatea şi laconismul său intimidează; rareori se întâmplă ca beţivii să încerce să întreacă măsura cu ea. Nu acceptă confesiuni, nici galanterii; nu i se cunoaşte vreun logodnic, amant sau prieten. Pare să fi trăit mereu singură, dedicată trup şi suflet negoţului ei. Dacă facem abstracţie de scurta istorie cu Meche - destul de confuză pentru clienţi -, nu se ştie ca cineva sau ceva să-i fi alterat în vreun fel această rutină. În amintirile locuitorilor din Piura care au frecventat acest local, ea apare mereu în spatele tejghelei, serioasă şi nemişcată. Va fi mergând vreodată să vadă vreun film la cinematografele "Variedades" sau "Municipal"? Se va fi plimbând prin Plaza de Armas seara, după ce închide barul? Va fi ieşind vreodată pe digurile de la Eguiguren sau Puente Viejo să vadă apele râului - dacă a plouat în cordilieră - pe la începutul verii? Sau la parada militară, de Sărbătoarea Independenţei, printre mulţimile adunate la poalele monumentului dedicat lui Grau?

Nu e genul de femeie cu care să poţi lega un dialog; răspunde monosilabic sau cu mişcări ale capului, iar dacă întrebarea e o glumă, răspunsul ei este fie o răutate, fie o injurie la adresa mamei interlocutorului. "Chunguita, spun cei din Piura, nu tolerează jignirile."

Neînvinşii - aruncă zarurile, dau noroc şi fac glume la o masă care se găseşte chiar sub o lampă cu cherosen, agăţată de o bârnă, în jurul căreia roiesc insecte - o cunosc pe Chunga foarte bine. Sunt clienţi vechi, de pe vremea când barul era al unui oarecare Doroteo, cu care Chunga mai întâi s-a asociat şi pe care, mai apoi, l-a dat afară (zvonistica locală spune că aruncând cu sticle după el). Şi cu toate că vin la bar de două-trei ori pe săptămână, nici măcar Neînvinşii nu se pot considera prietenii Chungăi. Cunoscuţi şi clienţi, nimic mai mult. Cine oare în Piura s-ar încumeta să-i cunoască intimitatea? Fugara de Meche, poate? Chunga nu are prieteni. E o fiinţă aricioasă şi singuratică, precum unii din cactuşii de pe nisipurile dimprejurul Piurei.

MAIMUŢĂ (Înainte să arunce zarurile, cu mâna ridicată): Haideţi să cântăm imnul nostru, Neînvinşilor, ca să-mi poarte noroc!
JOSÉ, LITUMA, JOSEFINO, MAIMUŢĂ (Cântă în cor, cu mare larmă):
MAIMUŢĂ (Suflă peste şi pupă pumnul în care strânge zarurile, apoi le-aruncă pe masă. Cubuleţele alb-negre se rostogolesc, se ciocnesc, se lovesc de paharele pe jumătate goale şi se opresc, barate de o sticlă de Cristal): Ay, ay, ay! Trei-trei! Ce mulţumit sunt! S-a dublat miza, domnilor! Cine cât dă? (Nu răspunde nimeni şi nici nu mai pune nimeni nimic peste teancul de bancnote şi grămada de monede pe care Maimuţă le ţine lângă pahar) Măgăria atinge culmea, după cum văd. (Adună zarurile, suflă peste ele şi le agită pe deasupra capului fără să le arunce). Şi-acum iar: cinci-unu, patru-doi, trei-trei sau, de n-o fi aşa, Neînvinsul ăsta îşi taie mădularul.
JOSEFINO (Îi întinde un briceag): Dacă-ţi foloseşte, ia briceagul meu. Hai, taie-ţi-l!
JOSÉ: Dă cu zarurile alea odată, Maimuţă, hai! E singura chestie din care ştii să dai!
MAIMUŢĂ (Maimuţărindu-se): Şi fuse şi se duse! Trei-şase! (Se resemnează) Şi-acum, hai, şase, Întunecimea Ta!
LITUMA (Întorcându-se către tejghea): Chunga, nu-ţi pare că Maimuţa s-a obrăznicit?

Chunga nici măcar nu clipeşte, nu catadicseşte să arunce o privire spre masa Neînvinşilor.

JOSÉ: De ce nu-i răspunzi bietului Lituma, Chunguita? Doar te-a întrebat ceva, nu?
MAIMUŢĂ: O fi murit. Poate că ce se hâţână acolo e hoitul ei. Murişi, Chunguita?
CHUNGA: Ai vrea tu. Ca să-ţi iei tălpăşiţa fără să-mi plăteşti berile.
MAIMUŢĂ: Ah, înviaşi, Chunga-Chunguita! (Suflă peste zaruri, le pupă şi le-aruncă) Şi-acu', fir-aş să fiu, dă-mi un şase! (Cele patru chipuri urmăresc parcursul traumatizant al cubuleţelor alb-negre printre pahare, sticle, ţigări şi cutii de chibrituri. De data asta, zarurile se rostogolesc până pe podeaua din lut bătătorit) Unu şi cu trei, patru, Neînvinşilor! Îmi mai trebuie un doi. Miza rămâne deschisă, dacă vă mai ţin băierile să jucaţi.
LITUMA: Şi cu Meche ce s-a întâmplat, Chunga? Profită că suntem numai noi azi în bar şi povesteşte-ne!
CHUNGA (La fel de indiferentă, cu voce somnoroasă): Ba să-ţi povestească mă-ta.
MAIMUŢĂ (Aruncă zarurile): Şi-a căzut şase! Haideţi, domnilor, că v-am vârât sula până-n gât! Faceţi gargară cu ea, ha, ha, ha! (Se întoarce către tejghea) Îmi poartă noroc înjurăturile tale, Chunga! (Ridică şi pupă bancnotele şi monedele cu gesturi exagerate) Încă un rând de sticle de-astea reci, că ăst Neînvins face cinste! Ha, ha, ha...

Chunga se ridică. Balansoarul ei continuă să se mişte şi să scârţâie în timp ce stăpâna localului se duce să scoată de la gheaţă sticlele cu bere. Le aduce la masa Neînvinşilor cu un aer nepăsător şi le aşează în faţa lui Maimuţă. O pădure de sticle se înalţă peste masă. Chunga se întoarce la tejghea.

JOSÉ (Înmuindu-şi maliţios glasul): N-ai vrea să ne zici ce-ai făcut cu Meche în noaptea aia, Chunga?
JOSEFINO: Ori terminaţi odată cu Meche, ori careva îşi dă pantalonii jos şi mi-i dă mie. Numa' ce-i pomeniţi numele, şi mi se scoală.
MAIMUŢĂ (Dându-şi ochii peste cap şi subţiindu-şi glasul): Ţie nu ţi se..., Chunga?
CHUNGA: Pân-aci, fir-ar a naibii de treabă! Sunt aici ca să vă servesc berile, nu ca să fac pe măscăriciul vostru, ori să v-ascult porcăriile. Ai grijă, Maimuţă!
MAIMUŢĂ (Începe să dârdâie, clănţăne din dinţi, mişcă din umeri, din mâini, dă ochii peste cap, pradă unor convulsii isterice): Au, ce frică mi-e, ce frică mi-e!

Morţi de râs, Neînvinşii îl bat peste umeri să-şi revină.

LITUMA: N-o lua nici tu aşa, Chunga! Deşi ne place să te călcăm pe nervi, tu ştii că ţinem la tine!
JOSEFINO: Care-a fost tâmpitul căruia i-a venit să pomenească de Meche? Tu ai fost, Lituma, nu? M-a cuprins dorul, fir-ar să fie! (Ridică paharul, solemn) Să-nchinăm pentru a mai faină muiere ce-a păşit pe pământurile amiralului Grau! În cinstea ta, Mechita, în ceruri, la Lima, în iad sau unde naiba vei fi fiind!

În timp ce Josefino îşi ţine toastul şi Neînvinşii beau, îşi face apariţia Meche cu încetineala şi ritmul unei fiinţe ce se desprinde din lumea amintirilor. E tânără, cu forme bine conturate şi tulburătoare, foarte feminină. Poartă veşminte uşoare, mulate pe trup şi pantofi cu toc cui. Păşeşte expunându-şi trupul, iar Chunga o urmăreşte apropiindu-se, cu ochi tot mai larg deschişi, lucioşi, însă Neînvinşii nu-i sesizează prezenţa. În schimb, Chunga este atât de concentrată pe această imagine de parcă pentru ea prezentul ar fi pierdut din consistenţă, s-ar fi diluat, ar fi dispărut. Vocile Neînvinşilor se atenuează, se pierd.

MAIMUŢĂ: N-o să uit niciodată ce faţă ai făcut, Chunga, când a intrat Meche atunci, Chunga-Chunguita! Ai împietrit!
LITUMA: Eşti singura dintre noi care ştie unde e, Chunga! Hai, fii bună, ce mare lucru, astâmpără-ne curiozitatea!
JOSÉ: Mai bine spune-ne ce s-a petrecut între voi în noaptea aia, Chunga! Chestia asta îmi alungă somnul, mama mă-sii de treabă!
MAIMUŢĂ: Îţi spun eu ce s-a întâmplat. (Cântă maimuţărindu-se ca de obicei)
CHUNGA (Cu vocea dusă, absentă, fără să-şi dezlipească ochii fascinaţi de la Meche, care acum e lângă ea): Daţi de duşcă mai iute paharele alea de bere, că-nchid!

Josefino se ridică încet şi sărind din prezent în trecut, de la realitate la vis, se aşază lângă Meche, pe care o ia de braţ cu aerul unui proprietar.

JOSEFINO: Bună seara, Chunga! Ţi-o prezint pe Meche!
MECHE (Întinzând mâna): Mă bucur să vă cunosc, doamnă!

Neînvinşii, prinşi cu partida de zaruri, îi salută pe Meche şi pe Josefino.

CHUNGA (Sorbind-o din priviri pe Meche, continuă să-i ţină mâna într-a ei. Îi vorbeşte cu voce tulburată de impresia produsă de Meche): Aşadar, tu eşti faimoasa Meche. Bine-ai venit! Credeam că n-o să te aducă ăsta niciodată pe-aici. Voiam foarte mult să te cunosc.
MECHE: Şi eu voiam, doamnă! Josefino mi-a vorbit mult despre dumneavoastră. (Arată către masă) Şi ei la fel, tot timpul. Despre dumneavoastră şi despre locul ăsta. Muream de dorinţa să vin aici. (Arată către Josefino) Dar el n-a vrut să mă aducă.
CHUNGA (Resemnându-se să dea drumul mâinii lui Meche. Face un efort să-şi revină şi să pară firească) Nu ştiu de ce. Că n-am mâncat încă pe nimeni. (I se adresează lui Josefino): De ce n-ai vrut s-o aduci până acum?
JOSEFINO (Glumeşte obscen): Ca să nu te dai la ea, Chunguita! (O apucă pe Meche pe după mijloc şi se fuduleşte cu ea) Ei, face cât greutatea ei în aur, da sau ba?
CHUNGA (Admirativ şi încuviinţând): Ba bine că nu. De data asta trebuie să te felicit, Don Juan al Găinăriilor. Face mai mult decât toate cuceririle tale de până acum laolaltă.
MECHE (Uşor jenată): Vă mulţumesc, doamnă!
CHUNGA: Spune-mi Chunga. Poţi să mă şi tutuieşti!
LITUMA (Strigă de la masă): Josefino, punem de una nouă. Intri şi tu?
JOSÉ: Profită că zarurile sunt la Maimuţă, Josefino. Sunt bani aruncaţi pe fereastră, cu acritura asta de Maimuţă.
MAIMUŢĂ: Eu, acritură? Sfinte Sisoe, mă apără şi-n noaptea asta, că vă belesc pe toţi. Josefino, o să trebuiască s-o laşi gaj pe Meche, atât de mult ai să pierzi.
JOSEFINO (Către Chunga): Cam pentru cât crezi că ţi-aş lăsa-o pe păpuşica asta, Chunga?
CHUNGA: Cât vrei. Adevărul e că valorează aur. (Către Meche) Ce bei? Din partea casei. Vrei o bere, un vermut?
JOSEFINO: Nu pot să cred... Aţi auzit? Face cinste Chunga.
CHUNGA: Ţie, nu. Tu eşti client vechi. Invitată e doar Meche, care vine aici pentru prima oară. Asta, aşa, ca să mai treacă pe-aci.

La masa Neînvinşilor, larmă mare. Maimuţă ţipă: "Ay, ay, ay, ce mi-e dat s-aud", iar José: "Cere un whisky şi invită-ne tu, Mechita".

JOSEFINO (Se duce către masă, îşi reia locul între Neînvinşi): Bun, hai să ne încălzim!
MECHE: N-ai zis că mă duci la film?
JOSEFINO: Mai târziu. Să-mi iau mălaiul, după ce-i fac piele pe fraierii ăştia trei. De-abia s-a înnoptat, iubire!
MECHE (Către Chunga şi arătând spre Josefino): La "Variedades" se dă un film cu Esther Williams şi Ricardo Montalbán, e în culori. Cu tauri şi muzică. Ce păcat că lui Josefino îi place aşa de tare să joace zaruri.
CHUNGA (Îi întinde lui Meche vermutul pe care i-l pregătise): Ăstuia-i plac toate viciile. E cel mai neruşinat dintre câţi s-au născut pe lume. Ce-ai găsit la el? Ce-or fi văzând femeile la asemenea trântor? Spune-mi, Meche, ce-ai găsit la el?
MECHE (Roşind, dar şi străduindu-se să roşească): Ei, ce-am găsit? Are... papagal, ştie să spună lucruri drăguţe. Şi, altminteri, e băiat bun, nu? Şi nu numai, nu numai... Mă rog, când mă sărută şi mă mângâie, simt aşa că mă înfior. Văd steluţe.
CHUNGA (Cu un zâmbet ironic): Steluţe, hm? Chiar le vezi?
MECHE (Râde): Ei, aşa vine vorba. Înţelegi tu.
CHUNGA: Nu, nu-nţeleg. Nu-mi intră-n cap cum poate o femeie aşa de drăguţă ca tine să se înamoreze de-un neisprăvit ca el. (Foarte serioasă) Ştii ce te-aşteaptă cu el, nu?
MECHE: Eu nu mă gândesc niciodată la viitor, Chunga. Dragostea trebuie s-o iei aşa cum e: fericire de-o clipă, a momentului prezent. Şi să profiţi de ea atât cât ţine. (Şi, deodată, alarmată) Adică ce m-aşteaptă cu el?
CHUNGA: Pentru încă o bucată de vreme o să mai vezi steluţe. După care o să te trimită la "Casa Verde" să te prostituezi ca să-l ţii pe el.
MECHE (Scandalizată): Ce spui? Glumeşti, nu? Crezi c-ar putea să-mi facă una ca asta? Se vede că nu mă cunoşti... Doar nu crezi c-aş putea să...?
CHUNGA: Bineînţeles că te cred în stare. Ca pe toate celelalte proaste pe care peştele ăsta le-a mai făcut să vadă steluţe. (Întinde mâna şi o mângâie pe Meche pe obraz) Hai, nu face mutra asta speriată. Îmi placi mai mult când zâmbeşti.

La masa Neînvinşilor partida se încinge.

MAIMUŢĂ (Surescitat): Trei cu patru, şapte, aha! José, cum ziceai că sunt eu? Acritură? Îngenunchează şi te roagă, pămpălăule! De câte ori în căcatul ăsta de viaţă ai mai văzut aşa ceva: şapte mâini la rând, fără greş! Toţi banii la mine, hai, curajoşilor! Care cât licitaţi?
JOSEFINO (Scoate nişte bancnote): Eu. Ce? Crezi că mă sperii? Ia să văd câţi sunt: două sute, trei sute. Uite, trei sute! Hai, aruncă zarul, coate-goale ce eşti!
JOSÉ: Ce fraier! (Cu voce joasă către Josefino) Nu cumva ai şi scos-o pe Meche la produs?
JOSEFINO: Ia mai taci, că ia foc dacă te-aude. Ce mai aştepţi, Maimuţă?
MAIMUŢĂ (Îşi trece zarurile prin faţa ochilor, peste buze, le leagănă, le descântă): Na, suferă niţel, găinarule! C-acum au luat-o din loc, fufufufuuuu... (Privesc cu toţi zarurile, transportaţi) Unşpe! Hai, mişcaţi-vă, domnilor, că iar v-am vârât-o pân' la gât! Opt mâini la rând. Aţi luat-o-n gură, ce mai! Chunga, nişte bere, să udăm miracolul ăsta!
JOSEFINO (Oprindu-l pe Maimuţă când acesta se pregăteşte să înhaţe de pe masă toţi banii pe care i-a câştigat): Jos banii!

Cei trei Neînvinşi îl privesc surprinşi.

MAIMUŢĂ: Ce? Vrei să mai pierzi încă? Din partea mea, încântat, frate. Uită-te, ca să te-mbogăţeşti: şase sute de soles. Îi vrei tu pe toţi?
JOSEFINO: Da, numai pentru mine, da, domnilor! (Mai scoate nişte bancnote din buzunar, le numără şi le pune peste cele din teanc, încet, cu un aer teatral) Ăştia-s: şase sute. Cei din Mangachería contra celor din Gallinacera.
LITUMA: Măi să fie! Ăsta a prăduit vreo bancă, sau ce?
JOSEFINO: Furturile sunt treabă de mangaches, nu de gallinazos. Noi, ăştia din Gallinacera, om fi ticăloşi, da' hoţi nu suntem.
JOSÉ: Gallinacera e cel mai amărât cartier din Piura, de asta să fii sigur, Josefino!
LITUMA: Măcar prefă-te că nu eşti gallinazo, mă! Din cartierul Camal, de la hoituri, muşte şi vulturi.
JOSEFINO: Mda...! Da' noi avem străzi asfaltate şi closete. În Manganchería nici măcar atâta nu aveţi. Cartier de dobitoci şi de cerşetori. Şi vă scăpaţi pe voi direct pe jos, lângă pat. Nu ştiu ce caut eu cu nişte coate-goale ca voi; într-o bună zi o să se lipească şi de mine putoarea asta de rahat. Aşteaptă, Maimuţă, nu arunca încă zarurile. Mechita, ia vino-ncoa! Vino să-mi porţi noroc! (Meche se apropie de masă o dată cu Chunga, care le aduce berile; Josefino înlănţuie cu braţele mijlocul lui Meche şi o obligă să plece capul, o sărută pătimaş. Neînvinşii râd şi se amuză. Chunga o priveşte pe Meche cu ochii strălucind) Acuma aruncă zarul, Maimuţă!
JOSÉ (Către Josefino): Nu ştii vorba: "Cine are noroc în dragoste n-are noroc la joc"?
MAIMUŢĂ (Aruncând zarurile): Şi s-au dus şi acest Neînvins s-a îmbogăţit.
JOSEFINO (Fericit, exuberant): Unu-unu. Sapă-ţi groapa, Maimuţă. (Apoi, către José) Nu era aşa: "Cine are noroc în dragoste, la joc şi mai abitir". Noroc pentru Meche! Noroc că mi-a purtat noroc! Mersi, scumpeteo! (Şi iar o forţează să-şi plece capul şi o sărută uitându-se cu coada ochiului la Chunga, ca şi cum şi-ar fi râs de ea) În cinstea ta, Chunga!

Chunga, fără să-l privească, se întoarce la tejghea.

MAIMUŢĂ (Îi întinde mâna lui Josefino): Te felicit. Tre' să fii curajos ca să pariezi pe toţi banii după ce-ai câştigat opt mâini la rând. Oi fi tu din mahalaua Gallinacera, dar meriţi să faci parte dintre Neînvinşi.
JOSÉ (Maliţios): Ai văzut, Mechita, ce mutră a făcut Chunga când te săruta Josefino? Îi ieşiseră ochii.
LITUMA: Murea de ciudă.
JOSEFINO (Ridicând vocea): Chunga, auzi ce zic poponarii ăştia zdrenţuroşi despre tine?
CHUNGA: Ce?
JOSEFINO: Că-ţi ieşeau ochii din cap când am sărutat-o pe Mechita. Că mureai de ciudă.
CHUNGA: Asta poate să fie adevărat. Cine n-ar muri de ciudă pentru aşa o femeie?

Râsete şi exclamaţii ale Neînvinşilor.

JOSEFINO: Şi încă n-ai văzut-o goală, Chunga! La trup e încă şi mai şi decât la chip, nu-i aşa, Meche?
MECHE: Ia mai taci, Josefino!
CHUNGA: Sunt sigură că, măcar o dată în viaţa ta, nu minţi.
JOSEFINO: Bineînţeles că nu mint. Ia ridică-ţi fusta, scumpete! Arată-i cracii, aşa, ca să-şi facă o idee.
MECHE (Prefăcându-se mai jenată de cât era): Josefino, da' ce-ţi trece prin minte?
JOSEFINO (Ridicând puţin vocea. Cu o fermitate pe care n-o vrea brutală, dar care de-abia îi ascunde prepotenţa, umflându-se în pene în faţa prietenilor): Fă-mi plăcerea! Ca noi doi să ne putem distra în tihnă, trebuie să faci tot ce-ţi cer. Arată-i Chungăi picioarele.
MECHE (Prefăcându-se jenată, dar, de fapt, atrasă de joc): Năzuros şi poruncitor mai eşti, Josefino!

Îşi ridică fusta şi-şi arată picioarele. Neînvinşii aplaudă.

JOSEFINO (Râzând): Ei, Chunga, cum ţi se par?
CHUNGA: Frumoase.
JOSEFINO (Scăpărând de aroganţă): Neînvinşilor, Chunga, că-mi sunteţi prieteni dragi, de suflet, vouă pot să v-o arăt pe femeia mea şi goală, că nu se întâmplă nimic. (Începe să adune teancul de bani pe care tocmai îi câştigase)
MAIMUŢĂ: Da' opreşte-te, frate! Doar laşii adună banii pe care i-au câştigat când încă mai e cineva dispus să liciteze.
JOSEFINO: Vrei să măreşti miza? E vorba de-o mie două sute de soles, Maimuţă! Îi ai?
MAIMUŢĂ (Se scotoceşte prin buzunare, scoate banii pe care-i mai are şi-i numără): Am cinci sute. Îţi rămin dator şapte sute.
JOSEFINO: Când joci, nu iei bani cu împrumut, aduce ghinion. (Îl apucă de mâna la care poartă ceasul) Stai. De asta ai ceas. Ţi-l accept în contul celor şapte sute.
LITUMA: Ceasu' face mai mult de-atât.
MAIMUŢĂ (Îşi dă jos ceasul şi-l aşază pe masă, lângă cei cinci sute de soles de la miză.): Da' câştig eu... Okay, Josefino. Aruncă zarurile şi pierzi, te rog!
JOSEFINO (O împinge pe Meche către tejghea.): Ţine-i de urât Chungăi până câştig eu şi banii, şi ceasul. Când am zaruri bune, nu mai am nevoie să-mi porţi noroc: mi-l fac singur.
JOSÉ: Ai grijă că Chunga o să încerce să te vrăjească. Ai înnebunit-o!
MECHE (Lăsând să transpară o curiozitate bolnăvicioasă, cu voce scăzută): O fi vreuna din alea?
LITUMA: Până azi n-a ştiut nimeni c-ar fi. Mai degrabă... asexuată.
JOSÉ: De când te-a văzut, s-a cam pierdut cu firea. Şi-a dat arama pe faţă: e pe invers.
MECHE: Chiar o fi?
JOSEFINO: Chunga, nu-ţi ard urechile? Dac-ai şti ce zic ăştia despre tine, ai arunca cu sticle după ei şi nu i-ai mai lăsa în veci să-ţi treacă pragul.
CHUNGA: Şi ce zic?
JOSEFINO: Zic că, de când ai văzut-o pe Meche, ai înnebunit, te-ai dat de gol că eşti pe invers; iar Meche vrea să ştie dacă e sau nu aşa.
MECHE: Minte, Chunga! Nu-l crede. Porc mai eşti, Josefino!
CHUNGA: Să vină ea să mă-ntrebe. O să-i spun numai ei.

Râsete şi glume ale Neînvinşilor.

JOSEFINO (Către Meche): Du-te, iubire. Cochetează puţin cu ea, las-o să-şi facă vise.
MAIMUŢĂ: Arunci zarurile alea odată sau nu?

Meche înaintează către tejghea, unde se găseşte Chunga.

MECHE (Încurcată): Nu cumva l-ai crezut, nu? Tu ştii că Josefino glumeşte tot timpul. Nu-i adevărat că eu aş fi spus aşa ceva despre tine.
CHUNGA: Ei, nu-ţi mai face griji. Mă doare-n cur de ce zice lumea despre mine. (Ridică din umeri.) Dacă asta-i amuză, atunci lasă-i să se amuze. Câtă vreme nu-i aud...
MECHE: Nu te deranjează să te vorbească lumea de rău?
CHUNGA: Singura chestie care mă interesează e să-mi achite consumaţia şi să nu se ia la bătaie. Câtă vreme îşi văd de treabă, liniştiţi, şi nu mă înşală, n-au decât să vorbească despre ce au chef.
MECHE: Nu te deranjează nici măcar că au spus că eşti..., mă rog, aşa...?
CHUNGA: Ce, lesbiană? (O apucă pe Meche de braţ.) Şi, dacă aş fi, ce? Ţi-e frică de mine?
MECHE (Cu un râs nervos, între a se preface că simte şi simţind ce zice): Nu ştiu. N-am cunoscut nici o lesbiană pe bune. În ciuda faptului că se zice c-ar fi multe, n-am întâlnit nici una. (O studiază pe Chunga) Mereu mi le-am închipuit mai bărbătoase, mai urâte. N-arăţi deloc aşa.
CHUNGA: Da' cum arăt?
MECHE: Poate niţel ciufută. Îmi închipui că aşa tre' să fii ca să ţii un local ca ăsta, unde vin toate soiurile de oameni şi de beţivi. Da' urâtă nu eşti. Dacă te-ai aranja un pic, ai fi chiar atrăgătoare, frumoasă. Te-ar plăcea bărbaţii.
CHUNGA (Cu un râs sec): Nu mă interesează dacă mă plac sau nu bărbaţii. (Apropiindu-şi faţa de-a lui Meche) În schimb, pe tine te interesează, nu-i aşa? E singura chestie care te interesează? Să te aranjezi, să te machiezi, să te faci frumoasă. Să-i ameţeşti, să-i întărâţi. Nu?
MECHE: Da' nu asta înseamnă să fii femeie?
CHUNGA: Nu. Asta înseamnă să fii idioată.
MECHE: Atunci toate femeile de pe lume sunt idioate.
CHUNGA: Majoritatea, da. De asta le şi merge cum le merge. Se lasă călcate în picioare, devin sclavele bărbaţilor lor. Ca să ce? Ca atunci când se satură de ele, să le-arunce la gunoi ca pe nişte otrepe. (Pauză. Mângâie din nou obrazul lui Meche) Mi se face milă când mă gândesc ce soartă o să ai după ce-o să se sature Josefino de tine.
MECHE: Niciodată n-o să se sature de mine. Am să ştiu să-l mulţumesc tot timpul.
CHUNGA: Am şi văzut cum: lăsându-l să te aibă la degetul mic. Nu-ţi e ruşine să-ţi dea ordine aşa?
MECHE: Îmi face plăcere să-i îndeplinesc orice dorinţă. Asta înseamnă dragostea pentru mine.
CHUNGA: Adică ai face pentru diavolul ăsta amărât orice ţi-ar cere?
MECHE: Câtă vreme-l iubesc, da. Orice.

Pauză. Chunga o observă pe Meche în tăcere, lăsând să i se citească, fără voie, o oarecare admiraţie. Atenţia amândurora e atrasă de fierberea de la masa unde Neînvinşii joacă zaruri.