- Romania.
- Ah, Romania... Ce faci?
- Bine! răspundeam invariabil.
Cam așa începe orice interacțiune cu un vânzător turc. Toată lumea a auzit de România și de români. Nu am întâlnit vânzători tăcuți sau indispuși și toți devin atenți când aud de România. Hagi Baba... completează cei mai mulți... apoi te servesc cu un ceai dacă ești în magazinul lui sau te ajută cu informații de orice tip dacă le ceri. Nici nu trebuie să știi engleză, te descurci!
Am plecat spre Istanbul pentru câteva zile (un weekend prelungit) cu avionul și am prins acolo ultimele zile din Ramadan. Fiind la a doua călătorie în acest oraș imens, eram convins că nu am înțeles nimic din prima vizită și speram că acum, după trei ani, să deslușesc mai multe taine istanbulești - să zic așa. Nicio șansă!
Am vizitat aproape la fel, ce vizitează toată lumea - Hagia Sofia, Palatul Topkapi, podul și turnul Galata, P-ța Taksim etc.
Am făcut cam 20 mii de pași în fiecare zi pe ambele maluri ale Cornului de Aur, am trecut prin Marele Bazar la window-shopping, am urcat dealul Galatei și m-am cufundat în marea de oameni de pe b-dul Istiklal.
Am găsit un oraș foarte dinamic, cu momente când este de-a dreptul obositor din cauza aglomerației mari de oameni, mașini, vaporașe și câte și mai câte. 19 milioane de suflete. România într-un oraș!
Este cel mai important oraș al Turciei din toate punctele de vedere, cultural, economic, turistic!
Și da, turcii știu să facă turism! La hotel ești primit ca un rege, în aproape orice bar sau restaurant ți se oferă ce este mai bun, iar dacă întâmplător nu au, aduc. Știu să vândă și, ce m-a impresionat mai mult, muncesc pentru orice liră câștigată. Totul cinstit.
După prima vizită, de acum 3 ani, am rămas cu impresia că sunt păcălit, nu exista la nimic preț fix. Nu știai niciodată dacă faci tu sau vânzătorul o 'afacere'. Cu asta nu m-am putut învăța atunci. De data asta, eram vaccinat și totul a decurs mai normal!
Prețurile pentru turiști sunt mari - spre exemplu intrarea la Palatul Topkapi este de 50 euro. Iar lira turcească a suferit o depreciere puternică. În 5 ani, cam de 6 ori.
Orașul este curat. Se mătură, se spală, nu se simte faptul că pe strada Istiklal trec zilnic circa 1 mil. de oameni. Și este plin de pisici... Informațiile de pe site-uri despre Istanbul sunt, de cele mai multe ori, învechite. Citeam tot felul de cifre despre numărul de exemplare de pisici ale străzii: de la 1.500 la 125.000. Cam 1.500 cred că am văzut eu cât m-am preumblat pe acolo... Localnicii au o sensibilitate pentru pisicile fără stăpân și vezi la tot pasul boluri cu hrană și apă.
Istanbulul este un oraș foarte dinamic, un oraș al contrastelor care reușește să reunească două lumi foarte diferite, est și vest, tradiție și modernitate. Centrul vechi cu clădiri istorice și oameni ce păstrează tradițiile vechi și, de cealaltă parte a Bosforului, orașul vestic, orașul modern, cu mall-uri și clădiri impunătoare moderne.
Se zice că nu ai fost în Istanbul dacă nu ai făcut o croazieră pe Bosfor, dacă nu ai mâncat un sandwich cu pește în Eminomu sau dacă nu ai mâncat faimosul rahat turcesc (lokum). Le-am făcut pe toate și, la fel ca la prima vizită, pot spune că nu am văzut mare lucru. Am rămas cu senzația că cele câteva zile au trecut prea repede și nu am apucat să înțeleg mai nimic. E o lume și un loc aparte!
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
