Patria

"În stele e patria mea, în nebuloase meta-
galactice, sau la izvorul
umbrit de stejari și de frasini, al apei
cu nume matriarhal?" copii ai eonului
uranian, niciodată
satul străbun să nu-l scoatem din inima noastră.

Ascultă în tenebre un magic lamento:
e cântecul celui din urmă atlant, peste apele
biruitoare. Cei ce trăim,
Universul ne cheamă, inima noastră, cu tot ce-i
fierbinte și sfânt, amintirea
acelui izvor adumbrit,

jertfă s-o facem acum pe altarul
patriei fără hotare. Pe cer să răsară
inima noastră, ca o supremă
Constelațiune.

... O, niciodată
inima mea n-o să uite căsuța cu draniță,
sub nucii bătrâni, într-un sat al Moldovei...

Putere, putere imensă, de-a pururi
Și-n veci va trăi Atlantida; lumină
Mai pură, transfigurată, fără de margini,
țarina noastră e cerul, în spații
izvorul natal curge veșnic, plugarul
străbun samănă grâu în azur. Fiece bob

e un Glob Pământesc, e sămânța
a tot ce a fost, ce va fi... O, țară
a neistovitei Vieți! Ca să fii,
jertfă supremă ți-aduc, și viață
jertfesc pentru viață: "acesta e sângele meu,
aceasta e inima mea..."

(în perioada 1 aprilie - 30 iunie 2025, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)