Patru întîlniri cu Marea Britanie

Am început să visez la Marea Britanie, când eram în liceu, urmărind în fiecare seară pe Discovery, Diceman. Era vorba despre un tip care se plimba prin toată Anglia, destinaţia următoare fiind decisă de o aruncătură de zar. De atunci am zis că trebuie să vizitez Marea Britanie, iar mulţi ani mai târziu, mai exact anul trecut, am păşit pentru prima oară pe ţărm britanic. Un vis mi s-a împlinit. Dar atunci a fost doar începutul. Anul acesta m-am decis să fac un tur prin câteva oraşe mari. Well, Manchester a fost prima mea opţiune. Evident datorită arhicunoscutei echipe de fotbal Manchester United. Apoi a doua opţiune a fost Liverpool, dar de data asta nu datorită echipei de fotbal, ci pentru că va fi următoarea Capitală Culturală a Europei, după Sibiu. M-am decis să merg apoi mai spre sud şi să aleg alte două oraşe, printre care neapărat Londra. Şi am mai ales un orăşel pe nume Brighton.

Înarmat cu camera foto, am început călătoria în Manchester. Oraşul era în febra petrecerilor chiar în acele zile erau organizate manifestaţii gay. Manchester Pride 2007 cuprinsese tot oraşul şi toată lumea era în sărbătoare. Totul era multicolor şi toată lumea era fericită. Toată lumea era invitată (contra cost) indiferent de vârstă, sex, religie sau orice altceva. Spectacole peste spectacole, lume cât mai extravagant îmbrăcată, ca să atragă atenţia celorlalţi manifestanţi. Distracţie la maxim. Am decis să ies din mijlocul acestei euforii şi să vizitez un pic oraşul. Din păcate, uitasem să-mi schimb ora de la ceas şi nu ştiam de ce la ora zece dimineaţa era pustiu pe străzi. Numai bine într-un fel, pentru a avea timp de câteva fotografii doar cu oraşul. Pe la prânz, toată lumea se aduna în centru, o zonă numita Gardens. Este o întindere verde, "păzită" de turnul radio iar în mijloc se află o mare fântână, care era adorata copiilor, apa ţâşnind din podea, copiii încercând să se ferească cât se putea de ea. Mi-era milă de bieţii copii, pentru că nu era vreme de plajă, s-a făcut chiar frig la un moment dat.

Am mai colindat un pic centrul şi am ajuns la Centrul Cultural Modern, o clădire de sticlă care din păcate era închisă, pentru că, pur şi simplu, era sâmbătă. Am zis că nu e mare lucru, pentru că, next door, se afla Manchester Wheel, foarte asemănător London Eye-ului din Londra. Partea interesantă faţă de cel din Londra, este că e deschis până la miezul nopţii, în timp ce London Eye este deschis doar până la vreo 9 seara.

Oraşul, care de fapt este al doilea că mărime din Anglia, de la înălţime mi s-a părut destul de mic şi de compact. Oricum, am profitat de ocazie şi am văzut oraşul de la înălţime şi la miezul nopţii. E un oraş plin de viaţă în care nu ai cum să te plictiseşti. Probabil foarte multă lume crede despre Manchester că este un oraş industrial, dar nu mai este. Este un oraş cosmopolit, care oferă la fel de multe şanse ca Londra sau oricare alt oraş important din Anglia.

După 4 zile petrecute în Manchester, m-am suit în tren şi o oră mai târziu m-am trezit în oraşul Beatles-ilor. Din păcate acest oraş era în plină construcţie, ceea ce mi-a tăiat destul de mult apetitul. Mai rău ca-n Bucureşti se construieşte acolo. Probabil un motiv este şi că va fi Capitală Culturală în 2008 (de fapt probabil acesta e motivul principal). Exact în ziua când am ajuns, Liverpool aniversa 800 de ani de existenţă, care au fost sărbătoriţi printr-un spectacol grandios de artificii, organizat în 3 locuri importante ale oraşului...

După două zile de plimbat prin centrul oraşului, ajung iar la gară, iar după 2 ore şi un pic, cobor din tren în capitala Angliei. Londra, oraşul lui Big Ben, London Eye, al familiei regale, al lui Tower Bridge şi al altor monumente, este fără îndoială cel mai cosmopolit oraş din Europa. Is THE place to be. Reţeaua lor subterană te poartă prin tot oraşul, dar cea mai populară destinaţie în Londra, este fără îndoială Piccadilly Circus... acest Times Square al Londrei, cu ecrane publicitare imense, similare celor din Times Square. Păcat că nu sunt şi cafenele ca să stai cât mai mult în acea piaţă. Recomand o călătorie după aşezarea serii, pentru că luminile radiate de ecrane sunt multicolore şi pur şi simplu superbe. Londra pe timpul nopţii este foarte vie şi nu ai cum să te plictiseşti.

Înainte de plecare, am zis că trebuie să vizitez şi Brighton. Un orăşel foarte simpatic la sud de Londra, cu deschidere la English Channel. Evident, cel mai vizitat punct turistic în Brighton este The Pavilion, un palat regal tipic englezesc dar cu design inspirat de palatele indiene şi cele chinezeşti. Un alt punct important, îl reprezenta Victorian Palace Pear, loc ce-mi aduce aminte de anii 90 şi anume parcurile de distracţie.

În ultima zi petrecută prin Londra m-am întâlnit cu jucătorii naţionalei de rugby. Înaintea plecării la turneul final (la care aveau să ajungă pînă în finală), toţi cei prezenţi au putut scrie pe autocarul care îi va transporta în Franţa, mesaje de succes şi numai urări de bine. Ştiam că este un sport popular, dar am aflat că este extrem de popular. Am asistat la un meci demonstrativ şi era cât pe ce să pierd trenul care mă ducea la aeroport...