Site-specific/performative/translation

Nu ştiu cum se face, dar în ultima vreme mă trezesc din ce în ce mai des cu cîte una din marile întrebări ale modernismului românesc plutindu-mi pe dinaintea ochilor: "forma sau fondul", "pelicanul sau babiţa" (care - aiasta din urmă - începe cu "Cică nişte cronicari/Duceau lipsă de şalvari", motiv pentru care pînă-n ziua de azi cîte unii umblă-n curul gol)?

Partea cu "forma sau fondul", "formolul sau fondul", "forma şi fondul", "forma şi fundul" etc. fiind insolvabilă în cursul vieţii mele, voi ceda nervos întru studierea problemei cu pelicanii şi babiţele.

N-o să jignesc onor cititoriul cu informaţia universal răspîndită cum că pelicanul e totuna cu babiţa cam la fel cum workshop-ul e totuna cu atelierul, dar voi întreba: onor auditoriu, e environmental art totuna cu arta ambientală şi arta site-specific totuna cu arta situaţională? Altfel spus, iată-ne din nou în situaţia strămoşilor noştri paşoptisto-junimişti: să recuperăm nu doar o întreagă evoluţie artistică ce ne-a ocolit, ci şi întregul ei vocabular, dezvoltat în timp şi ancorat în seria schimbărilor socio-culturale, şi s-o facem nu neapărat prin... copy/paste.

Am început să mă gîndesc la afacerea cu traducerea printr-o succesiune de fapte: a trebuit să traduc, pentru un text pe care-l scriam, cîteva fraze din Teatrul postdramatic al lui Hans-Thiess Lehmann, care conţineau expresii ca environments, site-specific event, Fluxus events, happenings, performance; pe urmă, a trebuit din nou, ca redactor, să citesc un articol, reprodus din engleză, în care site-specific art era tradus ca "artă situaţională", socio-scape - "context social" etc.

Iar în tot acest interval m-am pasionat din ce în ce mai mult de discuţiile de pe forumul Macuserilor despre aşa-numita localizare ("traducerea" meniurilor felurilor aplicaţii computeristice). Incredibil, dar sînt oameni care-şi pun la bătaie toate resursele intelectuale ca să găsească un echivalent românesc pentru termeni ca runaround şi text wrap, în condiţiile în care undo/redo dă "desfă/refă", iar blend, "a contopi" (asta cred c-am luat-o de la linuxişti...) în româneşte, această limbă "barză-varză" incapabilă să facă direct diferenţa măcar între "nepot" (de fiu/fiică) şi "nepot" (de frate/soră).

Revenons. Site-specific va fi fiind el cum va fi fiind (domnul Tiron are dreptate, scurtătura duce direct la... latinescul in situ), dar "situaţional" sigur nu e, căci acest "situaţional" are drept referent situaţionismul (Situationist International a fost un grup restrîns de intelectuali de stînga, agitatori, asociat avangardelor europene ale începutului de secol XX, cu rădăcini în marxism şi letrism, activ pînă în 1972) strîns legat de teoriile lui Guy Debord.

Chestiunea cu "forma şi fondul", "pelicanul sau babiţa" e, însă, că absenţa termenilor localizaţi duce direct, pe o traiectorie dus-întors, la confuzii privind substanţa pe care aceste cuvinte o reprezintă. Dacă într-o limbă, să zicem româna, nu ai acoperire semantică pentru site-specific, poţi foarte bine să consideri că lucrările site-specific "pun în valoare clădiri" (n-o să zic de unde e citatul), faţă-n faţă cu ceea ce un critic de artă francez, de pildă, defineşte a fi arta in situ: "o formă de intervenţie artistică ce ia în consideraţie spaţiul în care ea se oferă privirii" (Nicolas Bourriaud, în Estetica relaţională, Idea, 2007), în trecerea de la material la imaterial/relaţional în artele vizuale - pînă în anii '90, lucrările site-specific luau în considerare configuraţia spaţială şi arhitecturală, în ultimele decenii, ea constă în cercetarea contextului general (a expoziţiei sau spectacolului) - "structura sa instituţională, caracteristicile socio-economice în sînul căreia se înscrie, actorii săi" (acelaşi Bourriaud). Iar Bourriaud e unul dintre extrem de puţinii autori care vorbesc despre arta occidentală postşaizecistă traduşi în româneşte.

Cît despre socio-scape şi "contextul social", cîtă vreme din Gertrude Stein nu s-a tradus încă nimic integral, nici măcar Autobiografia lui Alice B. Toklas, darămite Geography and Plays, cum am putea noi şti că, dincolo de o metaforă, o astfel de expresie acoperă, în teatru, de pildă, o plajă teoretică întinsă (peisajul ca limbaj) (lectură recomandată: Land/Scape/Theatre, editori Elinor Fuchs şi Una Chaudhuri, The University of Michigan Press, 2002)?

Forma bate fondul şi invers: n-avem cuvinte pentru realităţi artistice - nu le putem numi, deci nu le putem recunoaşte - nu le putem recunoaşte, atunci oare ele chiar există? Cînd cuvintele ne lipsesc, oare cum putem produce întîlnirea dintre o anume realitate artistică şi raţionamentul său conceptual-teoretic?

Cel puţin, pe calculator te poţi descurca bine mersi cu orice comandă în engleză, chiar fără să ai habar ce înseamnă la nivel de vocabular, dacă ştii ce face ea...