Pe lângă idealurile de egalitate, tradiția Langar întruchipează valorile împărtășirii, comuniunii și unității întregii omeniri. Pentru prima dată în istoria Indiei, a fost instituită o formă de organizare în care oameni de orice statut - bogați sau săraci, bărbați sau femei - se așează împreună pe podea, în același pangat (rând), pentru a împărți o masă simplă. Acesta este conceptul sangat, care cultivă sentimentul de solidaritate și comuniune între toți cei prezenți. Pentru un sikh, împărțirea unei mese comune este un gest suprem de evlavie. Mesele langar constau în preparate vegetariene modeste: dal (linte), roti (pâine), sabzi (legume) și kheer (budincă de orez dulce). Toată mâncarea este gătită de voluntari care privesc acest act ca pe o formă de închinare.
În noiembrie 2014, am vizitat Templul de Aur, locul unde am văzut poate cea mai impresionantă și spectaculoasă sală de mese cu mâncare gratuită. Templul de Aur este situat în Amritsar, un oraș din statul indian sikh Punjab, aproape de granițele Pakistanului. Templul este un exemplu de opulență, atât la interior, cât și la exterior, o frumusețe desăvârșită, păstrată cu grijă de voluntarii care mătură și spală non-stop podeaua din marmură. Sanctum sanctorum este acoperit de o cupolă din aur și plutește pe un lac artificial (Amrit Sarovar) umplut cu apă sfințită (nectarul imortalității), unde în soarele arzător pelerinii fac baie. Mii de sikh sosesc zilnic în pelerinaj, dar a vizita Templul de Aur și a nu încerca Guru Ka Langar este o călătorie neterminată.
Acest loc hrănește zilnic peste 30.000 de oameni, iar numărul lor se dublează în zilele de sărbătoare. Loh langar tapde rohin! (Fie ca plitele încălzite ale langarului să rămână mereu în serviciu!) sunt cuvintele pe care fiecare credincios sikh le spune în rugăciunile sale.
Focurile uriașe sunt menținute aprinse cu 100 de butelii de gaz GPL și stive de lemne, înalte cât un om, care ard neîntrerupt pentru a transforma zilnic aproximativ 5 tone de grâu, 2 tone de daal (lintea indiană), 1,4 tone de orez, 1 tonă de zahăr și 5.000 de litri de lapte. Plitele în care se gătește pâinea sunt deservite de 10-12 femei care lucrează în sincron. Unele formează aluatul, altele aplatizează rotisurile, câteva le aruncă pe suprafața fierbinte, iar restul le adună și le așează în coșuri de răchită. Recipiente uriașe fierb mii de litri de apă, sosurile sunt amestecate cu linguri uriașe, iar ardeii iuți și ierburile proaspete se adaugă cu lopețile. Tone de legume proaspete sunt tăiate, feliate, mărunțite de grupuri de voluntari care, cu ochii înlăcrimați de ceapă și ardei iute, stau în cercuri în jurul mormanului de ceapă, usturoi, cartofi și dovleci. 20 de kilograme de frunze de ceai se amestecă cu condimente, lapte și zahăr pentru a face chai. Curry-urile sunt amestecate constant cu ajutorul ustensilelor lungi de până la doi metri. Este o activitate obositoare care necesită o rotație continuă și pauze programate.
Toate alimentele sunt fie donate, fie cumpărate din ofranda colectată de templu. Mâncarea este servită și ustensilele sunt spălate cu precizie militară de câteva zeci de voluntari numiți sewadari. Oaspeții sunt serviți în cicluri separate pe tot parcursul zilei. Sălile pot găzdui până la 3.000 de vizitatori într-o singură rundă. La intrarea în sală, li se dă o farfurie secționată, lingură și castron și apoi sunt direcționați către următorul rând neocupat. Odată ce intră și își iau un loc pe covorașele întinse pe mai multe rânduri, sewadarii aduc mâncarea din găleți metalice. Toți participanții stau pe podea, indiferent de castă, statut, bogăție sau crez, în spiritul principiului fundamental al doctrinei Sikh, care afirmă egalitatea tuturor oamenilor.
O masă completă include mai multe feluri de mâncare, strict vegetariene în tradiția sikh. Lintea, paneerul de legume, brânza indiană proaspătă făcută cu lapte de capră, se taie cu orez. Pâinea sub formă de chapati și apa sunt întotdeauna disponibile. Există adesea un fel dulce iar chai-ul fierbinte este nelipsit. La sfârșitul mesei, invitații înmânează farfuriile unei echipe care golește resturile în vase adecvate.
Nu există nicio risipă în întregul proces. Plasticul și alte materiale nereciclabile nu sunt necesare. Ustensilele de bucătărie din metal, fără sticlă sau ceramică, garantează că nimic nu este spart, aruncat sau riscă rănirea lucrătorilor. Farfuriile murdare trec din mână în mână pentru a ajunge în zona de spălat, unde o duzină de oameni, spală și curăță vasele în bazine separate. La sfârșit, farfuriile și ceștile sunt strălucitoare și lăsate la uscat, gata de a fi folosite în runda următoare.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
