Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Aplauze şi huiduieli


Adrian Mihalache

26.10.2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Curând după Revoluţie, la începutul anului 1990, Sergiu Celibidache a venit la Bucureşti, împreună cu orchestra din München, oferind o minunată interpretare a unei simfonii de Anton Bruckner. Publicul a reacţionat cu entuziasm, mai ales că, în acea perioadă, euforia generală încă dăinuia. Un singur spectator contrariat dădea semne de enervare: cunoscutul compozitor Pascal Bentoiu. Nu cu prestaţia muzicală avea el ce avea, ci cu modul în care publicul aplauda. Spectatorii se sincronizau spontan, bătând din palme regulat, la unison. Atmosfera nu era de sală de concert, ci de sală de şedinţe: stilul congreselor PCR, popularizat de TVR, îşi pusese amprenta chiar şi asupra persoanelor luminate şi recent eliberate.

Din fericire, obiceiul s-a pierdut cu timpul. A rămas însă o frenezie greu de explicat în reacţia publicului, chiar la spectacole mai puţin decât modeste. Spectatori care, în mod vizibil, s-au plictisit în timpul reprezentaţiei, deranjându-i pe cei din jur - s-au foit, au şuşotit, au mestecat gume, au băut suculeţe, s-au jucat intens cu celularele -, se ridică, la final, în picioare, aplaudă cu îndârjire, ba chiar şi ovaţionează ca la meci. Dacă stai liniştit la locul tău şi aplauzi cu moderaţie, eşti privit reprobator; dacă reacţionezi negativ, eventual provocator, stârneşti scandal.

Pe vremea când teatrul era o artă populară, aplauzele, ca şi huiduielile, erau sincere şi spontane. De îndată, însă, ce elitele au început să guste arta dramatică, lucrurile s-au complicat. S-au organizat cabale, pentru a face în ciudă câte unui autor. La premieră, Fedra, capodopera lui Racine a căzut: cei din lumea "bună", de conivenţă, au mers in corpore să aplaude, în aceeaşi seară, piesa omonimă, astăzi uitată, a lui Pradon. Succese artificiale au fost create prin "aplaudaci" plătiţi (organizându-se ceea ce francezii numesc une claque). Au rămas în istorie succese teatrale fulminante, ale unor spectacole care răspundeau perfect gustului public al vremii, cu piese ca Nunta lui Figaro de Beaumarchais sau Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand. Au rămas în legendă monştri sacri ca Alexander Moissi, Rachel, Eleonora Duse, Edouard de Max, Sarah Bernhardt, care stârneau ovaţii, orice ar fi interpretat. Se cunosc şi situaţii în care publicul, sau o parte a sa, a protestat vehement, atunci când i s-au contrazis aşteptările. Premiera lui Hernani a fost o adevărată bătălie iar cea a lui Sacre du printemps, un scandal. Provocările modernităţii au sfârşit prin a blaza. Astăzi, nimeni nu protestează vehement, de teamă de a nu părea "depăşit". Nemulţumirea faţă de un spectacol se exprimă îndeobşte prin a-l declara "interesant".

Puţinii care-şi doresc, vorba Miţei de la Ploieşti, "scandal cu orice preţ", văzându-se reprobaţi, invocă, în sprijinul lor, cazuri recente de huiduieli întâmplate în locuri ilustre, de pildă, la Scala din Milano. Ar trebui să ştie că, în majoritatea lor, acestea sunt aranjate. Angela Gheorghiu n-a putut pătrunde la Scala, câtă vreme Ricardo Muti a fost director acolo. Când n-a mai putut să o împiedice, contractul său expirând, Muti s-a pus pe organizat cabale. A adus, pe cheltuiala lui, autobuze pline cu consăteni de la Bergamo, puşi să o huiduie pe diva antipatizată de maestru. Or, când nici nu apuci să deschizi gura şi eşti fluierat, e greu să interpretezi necrispat.

Personal, cred că reacţia corectă, în caz de neplăcere, este una detaşată şi rece. A merge la teatru e ca şi cum ai merge într-o vizită. Gazda îşi asumă condiţia de regizor: face distribuţia, stabilind invitaţii; pregăteşte decorul, aranjându-şi casa; asigură ambientul sonor, alegând muzica de fond. Rezolvă şi regia tehnică, la bucătărie, folosind ca maşinării scenice aragazul şi frigiderul. Mai mult, se comportă chiar ca dramaturg, pregătind câteva subiecte de conversaţie, care să intereseze şi să anime atmosfera. Uneori, petrecerea e reuşită, alteori, nu. Cu toate acestea, nimeni nu huiduie gazda. Musafirii îşi iau rămas bun în mod politicos, doar că mulţumesc, în loc să aplaude. Cine simte că a pierdut vremea, va declina orice invitaţie ulterioară. Împotriva analogiei, se poate obiecta că publicul plăteşte, deci ar fi în dreptul lui să-şi manifeste nemulţumirea fără reţineri, doar o face pe banii săi. Argumentul e fals, doar în vizită mergi cu un cadou, care costă, de regulă, mai decât un bilet la teatru şi, cu toate acestea, nu-i dai gazdei cu el în cap. Se poate spune, de asemenea, că, la o petrecere privată, spectatorii sunt şi actori, deci eventualul eşec li se datorează, măcar în parte. Dar publicul face oricum parte din spectacol, chiar dacă nu este solicitat direct, prin procedee interactive. Un public bun nu este unul neapărat entuziast, ci unul receptiv, care ştie să-şi joace bine rolul, acela de a înţelege şi de a comenta, nu acela de a aplauda cu exagerare sau de a huidui cu înverşunare.


(Articol preluat din Ziarul de duminică, octombrie 2007)


Lista articolelor pe această temă poate fi găsită aici.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Un loc mai bun (o piesă de 10 minute), Andi Gherghe (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cum nu s-a făcut bunicul neamţ, Virginia Burduja (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Sonia (şi bărbaţii din viaţa ei) (III), Argentina Firuță (5.0/5 - 7 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Sonia (şi bărbaţii din viaţa ei) (II), Argentina Firuță (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Premianţii taberei creative Scris de tine, Braşov 2019, Autori diverşi (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Sticla cu cerneală
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer