Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Dreptul de a huidui


Magdalena Boiangiu

26.10.2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Nu o dată iritată de aplauzele entuziaste care însoţesc prin ridicarea în picioare orice spectacol - independent de calitatea lui - ar trebui să mă bucur că a răsunat acel sincer "ruşine" strigat la finalul premierei de la Teatrul Naţional din Bucureşti cu piesa lui Matei Vişniec Istoria comunismului... (regia Florin Fătulescu). Nu aş vrea să argumentez poziţia mea, exprimată public, privitoare la spectacol: nu e extraordinar, dar nici ruşinos, cred că regizorul a făcut paşi buni pentru descifrarea convenţiei propuse de autor, există momente actoriceşti remarcabile. Aşa mi s-a părut mie, celui care a strigat "ruşine" şi celor care îl susţin li s-a părut altfel, nu e o nenorocire. Răspunsul spontan al actorului Claudiu Bleonţ, explicabil poate prin nevoia unei descărcări nervoase, nu poate fi susţinut: nu trebuie să ai găini în bătătură ca să-ţi placă sau nu o friptură de pui, spectatorii nu sunt rivali rataţi ai actorilor, gloria actorilor de teatru se bazează tocmai pe faptul că ei ştiu să se exprime altfel decât ştiu şi pot toţi muritorii. Constituţia sau vreo altă lege specifică nu interzic absolvenţilor de matematică sau celor fără studii să aibă opinii despre spectacolele văzute.

De aici încolo începe problema care mă tulbură: e legitim să te porţi în timpul sau la finalul spectacolului ca la meci şi mă întreb când se va trece la o luptă corp la corp între galerii? (În timp ce Răzvan Penescu îi ruşina pe interpreţi, alţi spectatori aplaudau cu foc). În paginile dedicate acestei întâmplări de către revista Observatorul Cultural, se evocă dreptul la opinie, dreptul de a gândi, iar faptul că Bleonţ n-a vrut să se simtă ruşinat nu e decât dispreţ pentru public, această componentă necesară a spectacolului fără de care totul e vânare de vânt. Când se trece la argumentaţie, ajungem la unul din punctele critice ale oricărei discuţii despre teatrul contemporan din România. Dreptul la opinia critică e foarte bun, atâta timp cât opinia ta coincide cu a mea. Eu am revista, pagina, eu sunt membru în juriu şi dau premii, eu sunt profesor şi îi învăţ pe cei ce aspiră să devină critici nu cum să gândească, ci ce bun şi ce e rău: opiniile mele sunt infailibile, cei care scriu sau vorbesc altfel sunt ori nepricepuţi, ori vânduţi. Articole, anchete (unde e mai important cine e chemat să răspundă, nu ce se răspunde), clasamente consolidează reputaţiile "geniale" ale unor artişti cu geniu intermitent, anatemele şi excluderile scot din discuţie spectacolele unor creatori dacă nu importanţi, măcar interesanţi. "Popimea şi dăscălimea" coagulează în tabere cu geometrie variabilă şi dreptul democratic la opinie este folosit pentru a stârpi opiniile neconvenabile. Publicul în numele căruia se spune "ruşine" nu e interesat de această gâlceavă. Plătitorii de bilete se duc în număr mare la spectacolele tradiţionaliste unde joacă actori cunoscuţi, nu sunt puţini nici cei interesaţi de semnificaţiile extrase de regia mai mult sau mai puţin tânără din nenumăratele incesturi, ucideri de părinţi, impotenţă şi masturbare, toate descrise cu cuvinte puţine de tânăra dramaturgie. Cele două categorii de public nu comunică.

În România, modelul performance (demers multidisciplinar cu scopul interacţiunii între public şi actori) anunţat se pare de exclamaţia "ruşine", e foarte departe de realitatea lui de aiurea. Nu există o cultură a dialogului în spaţiul public, ea nu are cum să apară tocmai la teatru. Nu s-a obţinut implicarea unui public iniţial amorf, ci un alt tip de spectacol elitist. Nu e cazul evocării precedentului Hernani: tocmai patosul afirmaţiei lipseşte din toată această întâmplare. Nici huiduielile de la Operă n-ar trebui să devină o referinţă: şi acolo au un caracter excepţional şi se produc când eroarea cântăreţului se poate verifica prin partitură, nu prin sentimentele spectatorilor.

Probabil că discutarea acestui incident ar fi inutilă într-o atmosferă normală. Dar când toţi ne plângem de modul cum drepturile democratice, la cuvânt, la opinie, la liberă asociere sunt permanent insultate în spaţiul public de către personaje nefrecventabile nu cred că spaţiul teatral tânjeşte după dreptul de a jigni şi de a huidui.

(Articol preluat din Ziarul de duminică, octombrie 2007)


Lista articolelor pe această temă poate fi găsită aici.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Merită să aspiri la gloria literară?, Giacomo Leopardi, traducere de Adriana Cârcu (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Despre Frică şi cântece de adormit, Vlad Bălan (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro păcat că bicicletele nu au număr, Andrada Ionescu
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cordonul zombilical, Călin-Andrei Mihăilescu (4.8/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Gustul ploii, Argentina Firuță (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Povestiri minimaliste
Sageata autoficţiuni
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata Praful de pe tobă
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer