În familie / Lucruri de schimbat la școală și în jur / O căsnicie ciudat de tânără

 
În perioada mai - iunie 2025, s-a desfășurat la București programul educațional Dar eu? - Ateliere de autocunoaștere prin scris, dedicat trupei de teatru de adolescenți Brainstorming.

Trainerii atelierelor, Mihaela Michailov (scriere dramatică), Oana Răsuceanu (creative writing), Ana Agopian (scenaristică) și Mihai Munteniță (actorie), i-au ajutat pe participanți să facă o adevărată călătorie creativă, de la prima idee scrisă pe o hârtie goală până la prezența pe scena unui teatru, într-un spectacol jucat de ei, după propriile texte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.


Mama mă cheamă la masă. Ne cheamă pe toți, de fapt, adică pe mine, tata și surioara mea, Maria. Eu și Maria stăm la masă. Mama îmi pune în față oala cu sarmale și varză călită. Iau patru sarmale și varză și încep să le savurez. Tata nu este cu noi. Se uită în sufragerie la filmele lui. Doamne, nu suport când ne reproșează că mereu avem treabă și întârziem la masă, și totuși el face la fel. Așteaptă cincisprezece minute după ce am venit la masă și abia apoi vine și el. Mereu se întâmplă asta. Se vede că mama este deranjată de acest fapt și, după ce ia două îmbucături din sarmale, se ridică în picioare și începe să țipe după tata:
- Lucian, vino la masă, acum!
- Daaaaaa, vin imediat!
- Nu. Acum vii! Dacă nu vii acum la masă, nu mai mănânci. Arunc mâncarea sau o mâncăm noi.
- DAAAA, strig eu și cu surioara mea.
- Da, mă, am zis că vin imediat. În două minute se termină filmul, spune tata.
- Bine. Am strâns masa. Gata, noi am terminat de mâncat, zice mama.

În a doua secundă, tata închide televizorul și vine la masă. Bineînțeles că mama nu apucase efectiv să strângă masa, deci tata a apucat să mănânce.

Se lasă o liniște în bucătărie. Nimeni nu mai vorbește. Toată lumea mănâncă, iar mama pare că mai are puțin și explodează. Tata încearcă, pe cât posibil, să nu se uite în direcția ei. Timp de zece minute, toți mâncăm în liniște, nimeni nu scoate vreun sunet. Apoi, îmi aduc aminte că trebuie să îi întreb ceva foarte important pe părinți:
- Mami, tati, am o întrebare!
- Spune, dragul meu, zice mama.
- Păi, îl știți pe prietenul meu bun Andrei, de la școală, nu?
- AAAAAA, Andrei, cel cu care stai în bancă?
- Da.
- Da, îl știm, spune tata. Ne-ai mai zis de el. Ce e cu el? E bine?
- Da... Tocmai asta vreau să vă spun. Știți că el are o iubită de la o altă clasă, a XI-a... și tocmai ce am aflat astăzi, de la un prieten apropiat din clasa ei, că Evelina - așa o cheamă pe iubita lui Andrei - ar fi fost, în urmă cu două luni, la o petrecere, și acolo a băut puțin cam mult și l-a înșelat pe Andrei. Problema este că Andrei nu știe asta și sunt sigur că Evelina nu i-a spus. Nu știu ce să fac acum. Fiind colegul meu de bancă și un prieten foarte bun, simt că trebuie să îi spun adevărul, dar în același timp știu cât de mult o iubește și cât ține la ea, și știu că asta l-ar distruge. Ce să fac? Dați-mi, vă rog, un sfat.
- Mda. Am înțeles. Știu ce simți și ce vrei să spui, spune mama. Eu, sincer, cred că trebuie să îi lași pe ei să rezolve, fiindcă este problema lor și nu prea este bine să te amesteci.
- Știu ce zici. M-am gândit la asta, doar că, în același timp, au trecut două luni de la acel eveniment și sunt sigur că, dacă nu i-a spus până acum, nu îi va mai spune de acum încolo. Mi se pare foarte urât din partea ei și cred că Andrei trebuie să afle adevărul.
- Ai dreptate, Tudor, mi-a spus tata. Știu cu exactitate prin ce treci. Eu, personal, prefer și am preferat întotdeauna să mi se spună adevărul, chiar dacă acesta e mai dureros.
- Cum adică ai preferat mereu? întreabă mama.
- Păi, nu ți-am spus niciodată, dar și eu am trecut prin același lucru ca băiatul ăsta, Andrei. În clasa a XII-a, la balul de absolvire, am aflat de la prietenul meu din clasă că, în urmă cu o săptămână sau două, iubita mea de atunci se sărutase cu un alt băiat la o petrecere. Atunci l-am întrebat de când știa de aceste lucruri și mi-a spus că aflase în urmă cu cinci zile. Mi-a spus că s-a tot gândit dacă e bine să-mi spună sau nu, iar eu i-am răspuns că trebuia să-mi zică din primul moment în care a aflat această informație.
- Stai. Eu de ce nu știam toate astea? spuse mama mea.
- Pentru că niciodată nu a fost momentul și n-am avut de ce să-ți zic un lucru ca ăsta, a zis tata.
- Deci tu crezi că e mai bine să îl anunț pe Andrei ce s-a întâmplat? întreb eu.
- Da. Eu așa cred că este cel mai bine, a spus tata.
- Eu te susțin în orice fel de decizie iei, scumpul meu, m-a încurajat mama.

Și, cu toate aceste opinii în minte, m-am dus în ziua următoare la liceu și i-am spus prietenului meu, David, ce știam.


1. Vreau ca în liceul nostru să avem mobilier nou (bănci, catedră) și ca liceul să fie renovat, fiindcă scaunul pe care stau în clasă este rupt și jerpelit, iar toate hainele mele se agață. Totodată, băncile nu au mai fost schimbate de peste 20 de ani, iar acest lucru se vede: sunt foarte murdare și lipsesc multe elemente care făceau parte din structura lor inițială. Aproape nicio bancă nu este completă.

2. Vreau ca în liceul nostru să se organizeze mai multe evenimente, așa cum se întâmplă în alte licee. Spre exemplu, de Ziua Europei, liceele Jean Monnet, I. L. Caragiale și Sfântul Sava organizează în curtea școlii (și nu numai) evenimente în care copiii învață lucruri noi, dar se și distrează. Asta mi-ar plăcea și mie: să avem mai multe oportunități de a învăța, dar și de a ne distra în același timp.

3. Vreau ca în liceul nostru profesorii să se implice mai mult la ore și să încerce să ne învețe cu adevărat lucruri utile. De multe ori vin la liceu și profesorii fie nu se prezintă la ore, fie "facem oră", dar ei stau pe telefon. Sunt foarte multe momente în care, la finalul zilei, simt că am stat degeaba în bancă și nu am făcut nimic toată ziua. Din fericire, nu toți profesorii sunt așa neinteresați de noi și de ceea ce ne predau.

4. Vreau ca în liceul nostru toaletele să fie mai curate și să avem mereu săpun și hârtie la baie. Intru des în baie și nu mă pot spăla corespunzător pe mâini, pentru că nu avem săpun și nici hârtie pentru uscat. De asemenea, de multe ori sunt elevi care fumează în baie, iar după ce termină, lasă scrum și un miros de fum greu de suportat.

5. Vreau ca în liceul nostru să se organizeze mai multe activități prin care să promovăm imaginea liceului. Deși sunt unele lucruri care nu funcționează perfect, consider totuși că este un liceu foarte bun. Avem mulți elevi din medii diferite, cu etnii, statut și gândiri diverse, ceea ce, din punctul meu de vedere, face liceul nostru un loc minunat. Am cunoscut mulți oameni faini cu care m-am împrietenit.

6. Vreau ca în liceul nostru să se organizeze mai multe excursii sau tabere. Clasa noastră o roagă pe doamna dirigintă, încă din clasa a IX-a, să ne ducă într-o excursie de două sau mai multe zile, sau măcar într-o excursie de o zi (plecare dimineața și întoarcere seara). Totuși, doamna dirigintă refuză complet această idee.

7. Vreau ca în liceul nostru să se organizeze mai multe proiecte de tip Erasmus+. Acest tip de proiect se desfășoară foarte rar, iar de cele mai multe ori pleacă elevii care au relații sau pile, având astfel șansa de a călători în alte țări și de a cunoaște oameni noi.

8. Vreau ca în liceul nostru cluburile școlii să fie tratate cu mai multă seriozitate. Singurul club care este cu adevărat iubit și funcționează serios este cel de robotică. În rest, celelalte cluburi par să existe doar ca să bifeze o activitate și nu funcționează în mod constant.


1. Am nevoie să schimb mediul în care trăiesc. De exemplu, aș putea să reciclez mai mult, să am mai multă grijă de natură și să încerc să îi încurajez și pe ceilalți oameni să facă la fel. Acest lucru ar fi un beneficiu atât pentru ceilalți, cât și pentru planetă.

2. Am nevoie să îmi schimb modul de a comunica. Acest lucru ar fi un beneficiu atât pentru mine, cât și pentru cei din jur. De exemplu, trebuie să învăț să mă exprim cu mai multă claritate în privința sentimentelor, dorințelor și deciziilor mele. De multe ori prefer să mă las influențat de ceilalți și ajung să particip la activități sau să fac lucruri care nu sunt benefice pentru mine și nici nu îmi plac. Dacă învăț să comunic mai bine, oamenii de lângă mine - și cei cu care interacționez - ar putea fi încurajați să încerce lucruri noi și să ia în considerare și alte opinii.

3. Am nevoie să îmi fac o rutină zilnică. Acest lucru m-ar ajuta să fiu mai organizat cu timpul meu și să reușesc să fac mai multe lucruri într-un timp mai scurt. De asemenea, ceilalți ar putea observa această schimbare. Prin faptul că îmi creez o rutină, aș deveni mai calm și disciplinat, iar oamenii ar putea lua exemplul meu și l-ar putea aplica și în propriile vieți.

4. Timpul petrecut pe telefon este un aspect pe care trebuie să îl schimb. De multe ori, după ce stau pe telefon, devin mai irascibil și mă enervez foarte ușor. Acest lucru nu este pe placul celor care au de-a face cu mine. În plus, pot să le ofer și un exemplu pozitiv. Pentru mine, să petrec mai puțin timp pe telefon ar fi un lucru foarte benefic. Probabil aș fi mai fericit și aș putea folosi acel timp pentru activități mai utile și mai pline de sens.


Victor se duce pentru prima oară la grădiniță. El nu știe ce se întâmplă. Directoarea apare și se prezintă. Copilul se duce să se joace cu ceilalți copii. Când ajunge în camera de joacă, toți ceilalți copii țipă și se ceartă pe jucării. Nimeni nu îi dă importanță băiatului nou-venit. Numai o fată roșcată, pe nume Amalia, vine și îl salută. În scurt timp se împrietenesc și petrec din ce în ce mai mult timp la grădiniță. Își formează un grup de trei băieți și o fată: Mihai, David, Amalia și Victor.

Într-o zi, Amalia se decide să îl cheme pe Victor la petrecerea pe care o organiza la ea acasă. El nu înțelege foarte bine unde și de ce l-a chemat Amalia, dar decide să le spună părinților vestea. Părinții lui Victor, cu un sentiment de îndoială, merg până la urmă împreună cu el la casa fetei.

Acasă la Amalia, toată lumea avea să aibă o mare surpriză. Amalia nu le spusese părinților despre invitația făcută lui Victor și nici nu organizase vreo petrecere. Părinții Amaliei și-au cerut scuze față de părinții lui Victor, iar aceștia au plecat acasă.

În ziua următoare, Amalia îl întreabă pe Victor dacă vor să se căsătorească, iar el, negândindu-se prea mult la întrebare, spune "DA". După "căsătoria" lor, nimic nu se schimbase în comportamentul lor. Ei doi stăteau tot împreună cu grupul lor și se jucau la fel de mult.

Problema apare atunci când, într-o zi, Victor vine la grădiniță ca de obicei și o vede pe Alexandra ținându-se de mână cu Mihai. Victor, văzând acest lucru, se supără pe ei. Simțindu-se trădat, decide că cea mai bună soluție este să o confrunte pe Amalia și să se despartă de ea. Face exact ce spune, iar după ce se desparte de Amalia, începe să vorbească cu alte fete.