Momentul în care ne apropiem cel mai mult de o stare fără început și fără sfârșit.
Universul devine albastru, și roșu, și portocaliu, și iar albastru.
Valurile ca o respirație a amintirilor și ca o reverberație a unui viitor incert.
Cuvinte nerostite ale unui suflet care are atâtea să ne spună, dar care nu ajunge niciodată să fie înțeles pe de-a întregul.
Ascultăm smeriți șoapta mării și o pace misterioasă a frumuseții ne umple sufletul.
Valurile sunt, la urma urmei, amintiri ale unei mișcări eterne - vibrații ale unei celeste stări... ele ne povestesc despre o eliberare a unor energii primordiale, despre trecere și despre curajul de a o lua de la capăt.
Chemarea eternă a mării și armonia pe care încearcă să ne-o aducă în suflet...
Ce stări care ne aduc aminte de început și de sfârșit.
Stări pe care cuvintele sunt incapabile să le descrie.
Dar imaginile?
Poate...
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
