Înghețat de frig, mă strecor de sub păturile aruncate peste mine și ies afară din cort ca să privesc răsăritul. Este ora 7. O vagă strălucire a orizontului evidențiază granița cu Algeria. Primesc o cană de ceai fierbinte, care este turnat de la înălțime, așa cum e obiceiul în Maroc. Nisipul este albastru. Încet, cerul s-a luminat. Pentru o clipă, a fost doar o strălucire pe cer. În clipa următoare, porțiunea superioară a soarelui s-a ridicat peste orizont și noaptea s-a transformat în zi. Nisipul a devenit purpuriu, iar în final va lua culoarea de ocru pe care o văzusem cu o zi înainte.
Dunele din Erg Chebbi sunt o formațiune naturală izbitor de spectaculoasă. Pe suprafața celei mai plate zone imaginare se ridică brusc un munte mișcător de nisip. Valuri după valuri de dune portocalii se rostogolesc în depărtare, creând modele nesfârșite de lumină și umbră. Culoarea lor se schimbă continuu pe parcursul zilei, de la un roz pal, la un portocaliu fierbinte, apoi la un roșu aprins, înainte ca lumina serii să le domolească, pe măsură ce soarele dispare în deșert, lăsând luna să preia controlul nopții.
Situat în sud-estul Marocului și întinzându-se dincolo de granița cu Algeria, Erg Chebbi este o mare de dune formate din nisip modelat de vânt. Acoperă aproximativ 30 de kilometri în lungime și 10-12 kilometri în lățime. Ele nu reprezintă adevăratul deșert Sahara, ci sunt doar o fâșie marginală, formată din nisipuri aduse de vânt de la marele deșert, aflat la peste 500 de kilometri. Dar chiar și așa, Erg Chebbi funcționează ca un ecosistem în sine și reproduce fidel toate trăsăturile unui deșert autentic. Sub stratul de nisip se află o bază stâncoasă, cunoscută sub numele de hamada. Cea mai spectaculoasă trăsătură a acestui sit este înălțimea unora dintre dune, care pot ajunge până la 150 de metri, creând o adevărată capodoperă vizuală.
Merzouga a fost fondată în perioada colonizării franceze, ca așezare sedentară a subtribului Ait Khebbach, parte din confederația Ait Atta - o structură tribală influentă din sud-estul Marocului. Organizați în comunități semi-nomade, membrii Ait Atta și-au extins în timp controlul asupra oazelor și marginii deșertului, până când politica franceză de sedentarizare i-a așezat definitiv în această regiune. În deceniile care au urmat, oamenii s-au adaptat noilor realități ale modernității, abandonând treptat viața tradițională. Turismul a început în Maroc tot în perioada colonială, dar abia în anii '70 au apărut primii backpackeri atrași de exotismul și izolarea acestei zone de la marginea deșertului. În pliantele turistice, numele Erg Chebbi și Merzouga sunt folosite interschimbabil: erg desemnează câmpia de dune, Merzouga este satul de la marginea lor.
Dunele din Merzouga domină mica așezare din sud-estul Marocului, unde oamenii își câștigă acum existența din turism. La marginea acestei mări de nisip, fostele triburi nomade administrează astăzi hoteluri și restaurante. Merzouga a devenit o oprire esențială pe harta călătoriilor marocane. Vizitatorii vin pentru drumeții cu cămila, expediții în 4x4, sandboarding (varianta de snowboarding pe dune) sau nopți petrecute în corturi tradiționale berbere.
Merzouga este astăzi un punct de atracție global pentru turismul în deșert, dar globalizarea și turismul de masă au creat un "front de deșert", asemănător cu faleza unei stațiuni de vacanță, care riscă să banalizeze și să altereze acest loc cu totul special.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)













































