În perioada de vârf, soarele strălucește aproape 19 ore pe zi, iar când în sfârșit apune, în jurul miezului nopții, orașul rămâne scăldat într-un amurg rozaliu. Magnificul oraș al țarilor ruși oferă un cadru unic pentru acest joc al luminii, iar între a doua săptămână din iunie și începutul lui iulie cerul nu se întunecă niciodată complet, păstrând doar culorile unui apus estompat ca o vrajă care nu se risipește. Deși Nopțile Albe apar oriunde în jurul latitudinii de 60o, Sankt Petersburg este poate cel mai cunoscut loc pentru acest fenomen - și pe bună dreptate.
Pentru a înțelege în toate nuanțele fenomenul Nopților Albe, trebuie să cunoaștem particularitățile acestui oraș fabulos. Cunoscut drept fosta capitală imperială a Rusiei, acesta este al doilea oraș ca populație al țării și o poartă de acces către înghețata Mare Baltică. Peste o sută de insule conectate prin 342 de poduri alcătuiesc orașul. Sankt Petersburg a fost visul lui Petru cel Mare: o "Veneție a Nordului", unde apele și străzile se completează.
Dacă Moscova este expansivă și construită la scară mare, Petersburgul e nobil și senin. În timp ce Moscova e mândră de singularitatea ei, Sankt Petersburg nu își dorește nimic altceva decât să facă parte din Europa. Sankt Petersburg a fost și rămâne "fereastra Rusiei către Europa". Acesta este orașul-vitrină al Rusiei, iar oamenii de aici știu asta. Frumusețea Sankt Petersburgului, la fel ca politețea locuitorilor săi mai în vârstă, nu este doar rezultatul unei mândrii culturale - ea s-a născut din suferință și rezistență. Orașul a îndurat Marea Epurare stalinistă din anii '30 și blocada nazistă dintre 1941-1944, care a ucis peste 700.000 de oameni. Oraș-fantomă încă din 1918, când puterea politică a fost mutată la Moscova, Petersburgul mai păstrează încă o anume demnitate tristă, ca o împărăteasă văduvă eclipsată de o rivală mai vulgară.
Dar fanii vieții de noapte care sosesc la Sankt Petersburg au cu adevărat motive de sărbătoare - a doua cea mai mare metropolă a Rusiei poate concura oricând cu capitala când vine vorba de petreceri. Este un oraș al artiștilor și al aristocrației culturale cu un spirit aparte, marcat de indiferență față de politica puterii. De aceea, viața de noapte poate să nu aibă strălucirea celei din Moscova, dar are mai multă creativitate. Emanând indiferență față de ceea ce se întâmplă în Moscova, Sankt Petersburg este întruchiparea unei atitudini speciale față de viață cu câteva particularități unice. Motto-ul său neoficial exprimă perfect acest lucru: "Lăsați-ne în pace și vă vom lăsa în pace." Moscova e vârful piramidei; Petersburg, simbolul detașării.
Pe parcursul celor aproape 80 de seri luminoase, când orașul iese din lungile luni de frig și întuneric și sărbătorește scurta revenire a luminii, locuitorii întâmpină vara cu exaltare și fast și fac asta încă de când Petru cel Mare a fondat orașul la începutul secolului al XVIII-lea. Sub Stalin și succesorii săi comuniști, Nopțile Albe erau evenimente disciplinate, limitate la câteva concerte de muzică clasică. Chiar și după prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, sărbătorirea verii din Sankt Petersburg a rămas modestă din cauza crizei economice și a raționalizării alimentelor.
Dar în ultimele două decenii, odată cu boom-ul economic al Rusiei, Petersburgul a renăscut, iar Nopțile Albe au devenit din ce în ce mai animate. Antreprenorii au investit în noi baruri, restaurante și hoteluri. Un număr tot mai mare de vizitatori din străinătate, alături de turiști ruși înstăriți, cu portofelele pline de petrodolari, se îndreaptă aici pentru vacanțele de vară. Și astfel Nopțile Albe au devenit o parte intrinsecă a identității Sankt Petersburgului și a rolului său de epicentru artistic.
În aceste nopți, străzile vibrează. Este momentul în care locuitorii orașului uită de nesfârșitele luni de iarnă și petrec toată noaptea. Cluburile rămân deschise până la răsărit, Nevsky Prospekt devine un râu de oameni, iar malurile Nevei se umplu de localnici și turiști. În aceste zile nesfârșite, timpul își pierde orice sens. Vremea este caldă, iar străzile sunt pline de oameni veseli, "ieșiți" din hibernare. Toată lumea se adună pe malurile canalelor râului Neva, sticlele trec din mână în mână, iar turiștii se alătură și ei acestei atmosfere improvizate, cântând balade și strângându-se în jurul oricui are o chitară sau un acordeon. Străzile sunt pline de tineri care poartă chitare și sticle de șampanie sau vodcă, cadeții de marină și iubitele lor se plimbă braț la braț, iar pensionarii dansează improvizat pe malul râului.
Evenimentele culturale se țin lanț: de la festivalul Dostoievski sau "Scarlet Sails" - o petrecere de absolvire a liceului - până la Festivalul Nopților Albe, o combinație de spectacole de muzică clasică, operă și balet, care are loc din mai până la sfârșitul lui iulie. Sărbătoarea include spectacole de artificii peste Neva și apariția goeletei cu trei catarge, modelată după cea folosită de familia imperială la sfârșitul secolului al XIX-lea. Și asta, în afara imensei varietăți de teatru stradal, sesiuni de muzică și a vânzătorilor stradali înșirați de-a lungul malurilor Nevei.
Momentul cel mai așteptat este atins chiar înainte de ora unu dimineața, când mulțimile de oameni se adună pentru a privi cum cele patru poduri principale se despart în două, ridicându-se până la un unghi de 90 de grade pentru a permite trecerea barjelor și a altor nave mari care vin dinspre Finlanda. Ridicarea podurilor este eșalonată începând cu ora 1 dimineața și oferă senzația unui imens carnaval în aer liber. Luminile podurilor se aprind una câte una, oamenii își fac cu mâna, pietonii și mașinile se grăbesc să traverseze la timp.
Spectatorii sosesc cu mult timp înainte pentru a-și asigura un loc pe treptele de piatră care coboară spre râu, în timp ce cei care sunt gata să plătească pentru această priveliște perfectă navighează pe bărci și vaporașe. Într-o sincronizare perfectă, podurile se deschid unul câte unul deasupra capetelor lor. Când, pe sunetul muzicii clasice răsunând din zeci de difuzoare, podul începe încet să se ridice, mulțimea izbucnește în urale, oamenii strigă în toate limbile pământului, iar turiștii și localnicii își ridică telefoanele pentru a face fotografii.
Ritualul de deschidere a podurilor marchează sfârșitul unei zile foarte lungi. La ora 3 dimineața, când în sfârșit se întunecă puțin, Sankt Petersburgul își ia o scurtă pauză. În trei ore, va începe o altă zi.
P.S. Aceste imagini au fost făcute în verile lui 2017 și 2019. De atunci, multe lucruri s-au schimbat în Rusia și în percepția noastră despre această țară. Ceea ce povestesc aici ține doar de locuri și de oamenii simpli. Politica, politicienii și infamul lor război sunt cu totul altă poveste, iar eu rămân fericit că am avut inspirația să ajung acolo cât s-a mai putut.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
