Îmi ridic privirea prin micul geam rotund al cabinei vaporașului-hotel, ancorat pe malul lacului Riddarfjärden, unde am locuit în cele câteva zile de august ale primei mele vizite din 2013: cerul este deja albastru la patru dimineața, turnul Primăriei de peste lac stă neclintit la locul lui, iar în curând păsările vor începe să cânte. Nu mai am nevoie de somn, vreau doar să mă aventurez și să explorez: mai mult... tot mai mult. Merg ore întregi pe trotuare și pe poteci mărginite de copaci, peste poduri ce traversează canale. Este curat, totul are un aer de prospețime, și oriunde merg, există apă. Sunt copleșit, dar îmi doresc mai mult.
Acesta este Stockholm - un oraș care nu se sprijină pe o imagine iconică universal recunoscută, dar ceea ce îi lipsește în grandoare recuperează prin uimitoarea sa așezare pe insule și canale. Construit pe 14 insule situate între lacul Mälaren și Marea Baltică, în mijlocul unui arhipelag cu 24.000 de insule (skärgården, cum spun suedezii - "grădina de stânci"), Stockholmul poarta cu mândrie sloganul "frumusețe pe apă". Este o imagine care i se potrivește perfect. Noaptea, luminile Stockholmului dansează de-a lungul labirintului de canale al orașului.
Aleile pline de viață, orașul oglindit în luciul apei care își frânge imaginea în mii de reflexii, uimitorul fel în care sunt pietruite străzile și fațadele bej, galbene, portocalii sau roșii - există aici ceva care dezvăluie esența spiritului suedez. Suedezii susțin că Stockholm este un oraș care are toate calitățile și farmecul unei metropole internaționale majore, dar fără inconvenientele ei obișnuite. Este un oraș ușor de parcurs, cu aer proaspăt și ape curate, în care zonele verzi se întrepătrund cu zonele urbane, lăsând loc pentru plimbări și libertate.
În niciun alt loc ideea de natură suprapusă orașului nu este atât de evidentă. Suedezii se identifică complet cu orașul lor și îl respectă până la ultimul coș de gunoi. Respectul pentru mediu este peste tot, de la curățenia străzilor și colectarea selectivă a gunoiului până la autobuzele cu etanol și numărul imens de biciclete. Am văzut mii de oameni alergând pe străzi si m-am întrebat dacă o fac doar pentru un corp frumos sau pentru că nu pot concepe viața altfel.
Puține alte locuri îți permit să experimentezi plăcerile și magia naturii, sofisticarea urbană și istoria culturală, toate într-o singură zi. Casele, în culori saturate, reușesc să îmbine individualitatea cu armonia. Muzeele abundă, iar istoria e prezentă peste tot: în biserici, castele și în arhitectura discretă a caselor vechi. Sculptura, literatura, muzica - toate se împletesc cu acest oraș. Există o armonie perfectă între ceea ce oferă natura și ceea ce a creat omul. Minimalismul este prezent peste tot. Și asta mai mult decât o estetică industrială convențională. Spiritul inovator omniprezent, împreună cu designul simplu și natural al tuturor lucrurilor, mă uimesc și mă fac să zâmbesc.
Străzile și parcurile sunt pline de copii și părinți: unii împing cărucioare, alții pedalează cu cei mici sau aleargă împreună, și nu doar în weekend. În Suedia, tații au, prin lege, același concediu de maternitate ca mamele. Dacă cei mici sunt "regi", ca recompensă pentru munca lor de-o viață, vârstnicii trăiesc o a doua tinerețe. În muzee sau parcuri, i-am privit fascinat: unii merg sprijiniți într-o cârjă, alții în cărucioare, alții sunt în perfectă formă, toți cu fețe ridate și păr rar, dar mereu zâmbitori!
Vineri seara, Stockholm își schimbă ritmul: barurile, cluburile și terasele se umplu de tineri care dansează și râd până târziu, într-un oraș ce știe să-și trăiască sfârșitul de săptămână cu o bucurie molipsitoare. Dar distracția nu aparține doar celor tineri - am văzut și doamne în vârstă, elegante, cu pălării cochete, aplaudând cu entuziasm la un concert de muzică simfonică în parc. Stockholm știe să se bucure de viață la orice vârstă.
Conștienți parca de frumusețea locului în care trăiesc, suedezii te întâmpină calm, aproape senin, lipsiți de orice superioritate declarativă. În Suedia totul merge după ceas. Și nimeni nu se stresează.
Stockholm este un oraș scump, dar, din fericire, activitatea mea preferată a rămas mereu gratuită: mersul pe jos. Iar vechile mele carduri de presă m-au ajutat să vizitez toate muzeele, altfel costisitoare. Doar pentru Helmut Newton, pe care l-am reîntâlnit la Fotografiska, a trebuit să plătesc prețul. Dar a meritat!
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)

























































