În ciuda istoriei zbuciumate și a suferințelor cauzate de pretinșii ei cuceritori, Georgia și-a păstrat limba și alfabetul unic, alături de o cultură literară, arhitecturală, muzicală și coregrafică vibrantă, dar și tradițiile gastronomice și vinicole, de-a lungul multor secole de luptă pentru a fi ea însăși.
Situați în creuzetul geografic și istoric unde Rusia întâlnește Orientul Apropiat turc și persan, georgienii au fost mereu prinși în acel conflict arhetipal dintre Est și Vest, imperii și identități. Între secolele X și XIII, era un regat puternic, numit adesea "Noul Bizanț". Sosirea mongolilor la începutul secolului al XIII-lea a schimbat lucrurile în rău. Invaziile persane și otomane, care au durat trei sute de ani, au devastat țara. În 1801, țarul Alexandru I a anexat o parte din teritoriul georgian, iar până în 1857, rușii vor pune stăpânire pe toate regiunile georgiene. După sfârșitul Primului Război Mondial, Georgia s-a bucurat de 3 ani de independență, dar cererea sa de aderare la Liga Națiunilor a fost respinsă, iar în 1921, rușii s-au întors. În 1936, era deja republică constitutivă a URSS și a rămas așa până la prăbușirea Uniunii Sovietice. Independența sa a fost recâștigată în 1991, dar anii care au urmat au fost tulburi: război civil, instabilitate, corupție. Odată cu separarea de URSS, economia s-a contractat brusc, odată cu pierderea unei piețe imense. Și totuși, după 2000, în ciuda tensiunilor persistente cu Rusia, Georgia a început o revenire spectaculoasă, transformându-se într-un stat modern și ambițios.
După atâtea secole de dominație străină, georgienii privesc încă cu scepticism guvernul. Familia și prietenii rămân repere esențiale. "Am un văr care poate rezolva problema" e o replică frecventă, atunci când cineva are nevoie de ajutor.
Oricât de clișeistic ar suna, Georgia este o țară a contrastelor. Mergi la orice piață de vechituri și ai toate șansele să dai peste o față mustăcioasă care te privește printre șirurile de antichități. Chiar și la atâta timp după moartea sa, există încă o piață pentru portretele lui Iosif Stalin, conducătorul fostei Uniuni Sovietice, născut în Georgia. Mulți veterani sunt nostalgici după Uniunea Sovietică, dar cei mai mulți vor să se alăture Uniunii Europene. Georgia simte că aparține Europei, dar dacă te uiți pe hartă, o descoperi izolată în Asia, la mai bine de 1.000 km est de Bosfor.
Timp de secole, aici s-au întâlnit culturi europene, asiatice și orientale. Juxtapunerea calităților lor unice și a creativității georgiene a dus la dezvoltarea unei culturi cu totul aparte. Cântecele georgiene sunt la fel de vechi ca Georgia însăși. Fiecare regiune are propriul sunet, dar toate au un lucru în comun: polifonia structurată. Muzica vocală georgiană s-a dezvoltat în afara regulilor armonice din Occident, cu game bazate pe cuvinte, nu pe octave, ceea ce îi conferă un timbru profund și inconfundabil.
Georgia are propria limbă și propriul alfabet - numit Kartuli. Rădăcinile sale se pierd în antichitate. Creat în secolul al V-lea, Anbani (numele alfabetului) este unul dintre cele 14 sisteme de scriere unice încă folosite în lume. Are 33 de litere, nu cunoaște majusculele și este aproape imposibil de descifrat pentru un străin. Multe cuvinte se termină în "i", altele abundă în grupuri de consoane fără nicio vocală la vedere. Ani și Bani sunt primele două litere.
Ospitalitatea georgiană e proverbială. Ei spun că "Un oaspete este de la Dumnezeu", așa că vizitatorii sunt îmbiați cu mâncare abundentă și râuri de vin. Diverse scuze cum ar fi că trebuie să pleci sau să conduci mașina, nu vor fi acceptate. În schimb, ți se va oferi un pat și vei fi propulsat într-un ospăț tradițional la scară largă, cu toate componentele sale esențiale: vin, toasturi și cântece.
Toastul este o parte inseparabilă a oricărei petreceri în Georgia. Prin el se spun adevăruri despre viață, prietenie, onoare și iubire. Tradițiile georgiene de toast sunt unice în lume. Este ca o "academie" strict ritualizată și se învață din copilărie. Copiii observă adulții, îi ascultă, învață de la ei și dobândesc cunoștințe despre lucrurile de prețuit în viață.
La fiecare masă festivă există un "tamada" - maestrul toasturilor. El este cel care conduce ospățul, iar atmosfera festivă a petrecerii depinde foarte mult de abilitățile sale. Este nevoie de talent pentru a fi un bun Tamada. El este ales la începutul petrecerii și trebuie să fie bine educat, inteligent și respectat. Petrecerea georgiană are propriul scenariu: preludiul, punctul culminant și finalul, fiecare dintre ele însoțite de toasturile relevante.
Georgia este una dintre cele mai vechi regiuni viticole din lume. Aici se făcea vin cu mii de ani înainte ca grecii sau romanii să înceapă să-l producă. Tradiția viticolă a Georgiei este adânc înrădăcinată în cultura sa. Vinul georgian este obținut și astăzi prin metode tradiționale, în vase mari de lut îngropate în pământ, un obicei care datează de peste opt milenii.
Pe o colină din Tbilisi, statuia Mamei Georgia veghează orașul, cu o sabie într-o mână și o cupă de vin în cealaltă. E o metaforă perfectă pentru spiritul georgian. Eu aleg vinul. Și nu văd de ce alții n-ar face la fel.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
