Stradivarius şi smoching

Tocmai când ajungeam să cred că nu mai am ce să scriu în plus despre violonistul Alexandru Tomescu, se anunţă primul recital cu mult mediatizata vioară Stradivarius Elder-Voicu în Studioul "Mihail Jora" al Radiodifuziunii, la pian aflându-se partenerul său obişnuit, pianistul Horia Mihail.

Suscitând numeroase comentarii de presă - oricum mult peste media unei întâmplări culturale obişnuite - preluarea viorii Stradivarius Elder-Voicu de către Alexandru Tomescu a avut loc la sfârşitul lunii noiembrie. Construită în 1702, vioara Stradivarius Elder-Voicu a fost cumpărată de statul român în 1956 la preţul de circa 70.000 de franci elveţieni, fiind evaluată în prezent la suma de 1,2 milioane de dolari. În luna septembrie, în urma unui concurs organizat în cadrul Festivalului Internaţional "George Enescu" de Ministerul Culturii şi Cultelor, Alexandru Tomescu a câştigat dreptul de a cânta pe celebra vioară Stradivarius Elder-Voicu pentru următorii cinci ani.

Programul oferit publicului de Alexandru Tomescu şi Horia Mihail la Sala Radio a fost gândit pentru a pune în valoare toate virtuţile instrumentului, conţinând şi opusuri clasice ale repertoriului de muzică de cameră din creaţia lui Mozart şi Beethoven, dar şi lucrări de virtuozitate din creaţia lui Fritz Kreisler, Massenet sau Sarasate (celebrele Melodii lăutăreşti).

Solist concertist al Orchestrei Naţionale Radio din 2002, Alexandru Tomescu este deţinătorul a numeroase distincţii internaţionale printre care premiul I la Concursul internaţional "George Enescu" şi premiul al II-lea "Yehudi Menuhin" la Concursul "Marguerite Long - Jacques Thibaud" de la Paris, ambele în 1999 sau premiul al II-lea (premiul I neacordându-se) la Concursul "Nicolo Paganini" de la Genova în 1995. Poate mai mult decât atât, Alexandru Tomescu este unul dintre acei tineri muzicieni care şi-a făcut o profesiune de credinţă din a promova muzica clasică în rândul tinerilor, ajungând în turneele sale realizate împreună cu colegii din Romanian Piano Trio în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, unde o orchestră simfonică nu a mai cântat de mult, iar un pian, o vioară şi un violoncel nu s-au mai întâlnit de cel puţin tot atâta timp în faţa publicului.

Unul dintre efectele muncii lor s-a văzut chiar în aspectul publicului de la acest recital (care nu era inclus în dezinhibatul turneu Music On), abonaţilor orchestrelor radio alăturându-li-se publicul ocazional atras de publicitatea făcută viorii şi de un puternic eşalon de tineri, care au devenit fanii lor.

La un recital trebuie să recunosc că nu am mai văzut Sala Radio atât de plină de foarte multe timp... Adaptându-se la ţinuta evenimentului, Alexandru Tomescu şi Horia Mihail au schimbat tricourile imprimate cu sloganul "Music On" cu smokingul. Atenţia pe care o acordă ei actului artistic nu este diferită, cu toate acestea, într-un caz sau în celălalt. Întâmplarea face că am ascultat de curând Sonata primăverii de Beethoven în superba interpretare a lui Itzak Perlman la Zürich. Versiunea tinerilor noştri muzicieni s-a arătat cu totul competitivă, sunetul, frazarea şi nu în ultimul rând gândirea muzicală ce a guvernat discursul muzical al lui Alexandru Tomescu dovedind o remarcabilă maturitate fericit îmbinată cu un sincer entuziasm în abordarea actului interpretativ.

Succesiunea de hituri ale repertoriului violonistic din partea a doua a recitalului a oferit publicului mai puţin familiarizat cu muzica de cameră (de unde şi susţinutele şi nepotrivitele aplauze între părţile sonatelor) ceea ce îşi dorea. Personal, nu-mi dau seama dacă din punct de vedere muzical trebuie remarcat ceva diferit la Alexandru Tomescu odată aflat în situaţia de a cânta pe o vioară Stradivarius. Deocamdată, cred că principalul avantaj este dat de mediatizarea fără precedent de care are parte munca sa artistică şi implicit cauza muzicii de calitate.