Culturescapes 2007: Fragmente culturale dintr-o ţară - II

Ediţia 2007 a Festivalului Culturescapes, organizată în perioada 14 noiembrie - 5 decembrie 2007 de PASS (Performing Arts Services Basel) în parteneriat cu Institutul Cultural Român, alături de organizaţii partenere din Elveţia, a plasat în mod evident în prim plan muzica. Dacă la concertul de dechidere am ascultat Enescu - aşadar muzică cultă, folclor - Mioriţa cu Grigore Leşe şi grupul său de acompaniatoare şi muzică religioasă în interpretarea corului Stavropoleos, majoritatea zilelor ce au avut în program concerte au fost rezervate muzicii contemporane. Acestea au avut loc la Gare du Nord, sală ce se găseşte chiar în gara de nord a oraşului Basel (în fostul restaurant al sălii de aşteptare de la clasa I, incintă cu o acustică superbă şi o formă perfect circulară), nefiind, de altfel, singurul spaţiu dedicat artei contemporane din clădire. Gare du nord este considerată o importantă "staţie de tren pentru muzica contemporană". Practic, este un centru experimental dedicat fenomenului bogat şi plin de viaţă al muzicii contemporane din Basel şi din regiune, oferind o platformă pentru compozitori, interpreţi şi diferite ansambluri, precum şi un sprijin continuu, ce depăşeşte provizoratul unui festival. Sediul Gare du Nord a fost inaugurat în anul 2000 şi a rămas deschis pentru public până în ziua de astăzi. Prin evenimentele şi expoziţiile prezentate, Gare du Nord a devenit o platformă pentru o artă media tânără, aflată într-o dezvoltare rapidă, o platformă ce propunea o nouă formă de a aborda arta.

În acest context absolut onorant, în faţa unui public numeros şi realmente interesat de subiect, am ascultat mai multe recitaluri de muzică românească. În foarte bună formă interpretativă au fost Bianca şi Remus Manoleanu cu un program de lieduri transilvănene şi româneşti (compuse de Cornelia Tăutu, Bela Bartok, Ede Terenyi, Dan Dediu, Wilhelm Berger, Adriana Holszky, Violeta Dinescu şi Adrian Pop). O surpriză a reprezentat pentru noi tânăra cântăreaţă de origine română Irina Ungureanu, care studiază canto la Zürich şi care, demonstrând o inteligenţă muzicală ieşită din comun, şi-a construit un recital unitar cu lucrări de Dan Dediu, Christian Alexandru Petrescu, Violeta Dinescu şi Doina Rotaru, legate de câteva improvizaţii proprii numite generic Dezvăluiri. Cu o remarcabilă intuiţie stilistică şi un rafinament esenţial pentru valorificarea originalităţii scriiturii abordate, Irina Ungureanu s-a dovedit o interpretă pe care sperăm să o auzim şi la festivalurile bucureştene. Aceeaşi plăcută impresie de prospeţime şi preocupare evidentă faţă de muzica pe care o cântă ne-a dat-o Mircea Ardeleanu, percuţionist de origine română stabilit la Basel, care a cântat lucrări de Horaţiu Rădulescu şi Anatol Vieru.

Se poate vorbi despre două categorii de concerte, cele susţinute de artiştii români veniţi din ţară (au mai cântat Trio Contraste, Ansamblul Metropolitan Bucureşti, cvartetul Voces, corul Accoustic) şi cele având în centru muzicieni străini de origine română (organista Nicoleta Paraschivescu, soprana Elena Moşuc). Cât despre compozitorii programaţi, aceştia sunt cu adevărat răspândiţi în cele mai diferite ţări europene. Un program dens desfăşurat în trei concerte a oferit grupul Profil dirijat de Tiberiu Soare, de o sală arhiplină bucurându-se Portretul Ştefan Niculescu ilustrat cu trei lucrări ale maestrului - Ison I, Sequentia şi Undecimum -, alternate cu piese ale elevilor săi, Liviu Dănceanu şi Dan Dediu. Grupul Profil a mai cântat în celelalte programe ale sale lucrări de Xenakis, Carmen Maria Cârneci, Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Violeta Dinescu, Octavian Nemescu, Doina Rotaru, Cristian Lolea, Myriam Marbe, Ştefan Niculescu şi Dan Dediu.

Pentru a încheia capitolul muzică, trebuie să amintim că în acest teritoriu artistic România a fost reprezentată cu o maximă diversitate, muzicii contemporane alăturându-i-se jazzul prin Nicolas Simion şi ceea ce europenii numesc world music, prin Shukar Collective, care a susţinut concerte la Uster, Zürich, Lörrach si Berna. Cu ocazia acestui festival, postul de radio elveţian DRS 2 a înregistrat şase dintre concertele de muzică contemporană românească.

Au mai fost la Basel şi zile ale filmului românesc, lecturi ale unor scriitori din România, expoziţii de artă şi arhitectură, spectacole de teatru şi conferinţe, evenimentele desfăşurându-se şi la Berna, Uster, Zürich şi Dornach, în Elveţia, precum şi în oraşul de graniţă Lörrach, din Germania.

Context vizual

Iată-mă în situaţia de a face o scurtă retrospectivă a celor câteva zile de infuzie de cultură română pe care le-am petrecut la Basel şi din punct de vedere extra-muzical.

Unul dintre proiectele cele mai interesante şi cu siguranţă unul dintre cele mai vizibile a fost cel al lui Dan Perjovschi, intitulat I Am Not Exotic - I Am Exhausted. Inaugurarea a avut loc la începutul festivalului, artistul urmând să producă o nouă lucrare pe zidul exterior al Kunsthalle Basel de-a lungul mai multor zile, opera sa urmând să rămână vizibilă timp de mai multe luni. Alte două proiecte din domeniul artelor vizuale şi arhitecturii sunt găzduite de un interesant spaţiu din centrul oraşului Basel, care înainte de a deveni loc pentru expoziţii a fost sediul unei bănci. Safe-ul însuşi al acesteia, aflat în subsol, a fost spaţiul de desfăşurare al uneia dintre întâmplările multimedia ale festivalului, în timp ce o altă încăpere a găzduit expoziţia interactivă Remix, fragments of a country. Tot în acest fost sediu de bancă au avut loc şi conferinţe precum cea a lui Ştefan Ghenciulescu despre evoluţia peisajului urban românesc în ultimii 17 ani, în raport cu perioadele anterioare, totul învârtindu-se în jurul rotondei centrale care găzduieşte, evident, un bar frecventat de boema intelectuală şi artistică a oraşului. De altfel, spaţiile rezervate artei contemporane în cele mai diverse ipostaze ale sale - fie vizuale, fie sonore - sunt numeroase şi foarte frecventate la Basel.

Chiar dacă nu am ajuns să văd în Elveţia filmele româneşti prezentate, trebuie menţionat că ele au rulat pe tot parcursul lunii noiembrie, la Kino Xenix din Zürich şi Stadtkino din Basel, oferind o privire de ansamblu asupra cinematografiei românesti din ultimii patruzeci de ani, prin pelicule de Liviu Ciulei, Ion Popescu-Gopo, Dan Piţa, Lucian Pintilie, Florin Iepan, Radu Jude, Hanno Höffner, Corneliu Porumboiu, Cristian Nemescu, Cătălin Mitulescu şi Cristian Mungiu, plasate sub genericul Sad Romania, a laughing matter. Au mai putut fi urmărite în contextul acestui festival lecturi susţinute de Ana Blandiana, Nora Iuga, Mircea Cărtărescu, Cătălin Dorian Florescu şi Franz Hodjak - ultimii doi fiind scriitori de limbă germană, născuţi în România, iar teatrul românesc a fost prezent prin spectacole (în limba engleză) de Lia Bugnar şi Peca Ştefan, producţii ale Teatrului Luni.

© Foto: Oltea Şerban-Pârâu