Ce şi cum voi fotografia în 2008

Mă gândesc că dacă ar exista la prăvălie umbre de vânzare (făcute ghem, ca lâna, sau pe mosoare - întocmai ca aţele de cusut rupturile, în calupuri ori pe bucăţi la metru, cum se găsesc materialele de bumbac şi postav din care croitorii întocmesc haine de acoperit corpurile) aş cumpăra multe. Mi-aş face provizii. De ajutor mi-ar fi să le găsesc într-o zi pe raft, între cremă de ghete, perii, lavete, perechi de şosete şi mănuşi, undeva unde doar eu să le văd, cumpărându-le pe loc, fără tocmeală, ca nu cumva să se răzgândească vânzătoarea. Tot timpul le-aş purta cu mine, şi nu zic acum că la nevoie mi le-aş turna în cap, pe stradă, devenind astfel invizibilă, nu cer imposibilul de la viaţă, nu. Le voi folosi doar în fotografii, după bunul meu plac, indiferent de soare, ba chiar mă văd cu ochii minţii turnându-le în fâşii pe trecători, uşor, cât să nu bage de seamă, aşa, peste gură, mâini, genunchi şi coate, pe pantofi şi ghete, urechi.

Cred că m-aş simţi bine într-o încăpere cu desăvârşire nudă, acoperită doar, din loc în loc, cu umbre. Băltoace, fâşii, triunghiuri şi rotocoale de întuneric, care s-ar muta din loc în loc, pe podea, pereţi şi tavan, de la răsărit până la apus. În nopţile cu Lună plină ar trebui să aibă o nuanţă albăstruie, nu? Nu, pentru că aşa şi ziua, pe Soare, ar trebui ca umbrele să fie aurii, ca bronzul vechi sau mierea de tei, dar nu sunt de obicei. Într-o asemenea încăpere trebuie să fotografiez, într-o zi, un rus dansând în picioarele goale pe muzica trupei Sigur Ros, îmbrăcat în pantaloni negri de velur sau din pânză de nuanţa nisipului senegalez, ciocnindu-se din când în când de pereţi şi fotolii (până la urmă am mobilat camera, un pic) - găini moţate într-un colţ, ciugulind grăunţe ca de chihlimbar. Rus (doar poate fi foarte bine şi mongolez sau islandez) ca să vorbim mai mult prin semne, găini pentru că mă văd crescându-le într-o grădină cu tufe colorate, mirositoare. De rasă nobilă, ţanţoşe şi pufoase la pene ca blana de pisică. În lipsă de dansator le-aş fotografia pe rând, pe-o masă veche de lemn, în timpul după-amiezilor leneşe, moleşitoare: Compoziţie cu găină nr 1, Compoziţie cu găină nr.124, din când în când un huhurez şi-o vulpe pe care vie aş înfăşura-o de gâtul modelelor adormite în fotoliu (de aceea musai sa fie moale sub spate şi şezut, ori va trebui să am la îndemână ceaiuri cu valeriană, somnifere). Desigur, în şedinţele de pozat vulpea, păsările se vor plimba în grădină, civilizat, printre ierburi sau vor picoti în nuci şi cireşi, departe de colţii vătămători. Pentru că vulpile sunt roşcate, în afară de cele polare, iarna, va trebui să invit doar oameni şi oame cu plete roşii, cel mult castanii.