Când l-a cunoscut, trăia între două tărâmuri. Nici cu morții, nici cu viii. Aluneca prin viață ca uleiul prin apă. Și-a injectat grame de curaj, și s-a deschis către el dorind să-l descopere. Dar el iubea să fugă. Zilnic, galopatul lui speria lacul liniștit în jurul căruia alerga. De iubire sau, cumva, să nu-l prindă umbra sa. În ultima lună de toamnă, ea l-a demascat. Iar el nu s-a așteptat. Puteau să descopere anotimpurile împreună, dar el a ales. Abonament nelimitat pe pista de alergat dintre cele două tărâmuri.
Arthur Ianoși
Lăcomia s-a înscris la sală, dar tot la bufet își face antrenamentul. Invidia a devenit influencer, dând lecții despre autenticitate cu filtru verde smarald. Mânia și-a luat job la call center, răcnește la clienți și la propriii demoni. Trândăvia a scris un roman, dar n-a terminat nici prefața. Mândria ține cursuri matinale despre modestie, iar Desfrâul s-a pocăit ca să-și dea check-in la biserică. Doar lăcomia încă molfăie frunzele căzute la mine-n halbă, ultimele, arămii, din toamna lumii.
Elena Fermuș
Cine ar fi crezut? Medicii, nu. Doar ea. Ani de zile a luptat pentru visul ei. Cu singura armă la îndemână - rugăciunea. Într-unul din acei ani, în noaptea premergătoare Sfântului Andrei, după ce-a pus la fereastră grâu la-ncolțit și-a adormit, un înger i-a venit în vis și-a mângâiat-o cu spice aurii pe creștet și pântec. Și i-a șoptit că va fi mamă. Mărțișorul a prins-o cu două inimioare încolțite-n ea. Iar în a șaptea noapte din ultima lună de toamnă, au venit pe lume voiniceii ei, de nota zece. Mihail și Gavril.
