Observ la voi un entuziasm inexplicabil. Parcă ați fi câștigat la tombola lui Ăl Bătrân: uau, ce anotimp fain, uau ce culori minunate, uau ce roade bogate. Chiar nu realizați că ultima lună de toamnă se va preschimba brusc în prima lună de iarnă? Vă dați seama ce ne așteaptă? Copaci desfrunziți, zloată, polei, gripă, dureri de oase, facturi de patru cifre la gaze și electricitate. Personal, mai am un motiv: ieri, Cocuța m-a avertizat: Grigore, asta-i ultima lună în care îți pregătesc cina. Mai departe, descurcă-te.
Iulia Stavre
Sunt cea mai depresivă lună din an, am zile întunecate, frig, brumă și lacrimi de ploaie prelinse pe geamuri aburite. Peste noapte, trandafirii din grădină s-au criogenat. Beau ceai după ceai, mi-am acoperit picioarele cu pătura împletită din frunze uscate, nu mă încălzesc, vântul suflă în van peste mâinile disperate ale copacilor goi, mi-am pus halatul gros, cu mâna înmănușată deschid stiloul, melancolia îmi dă inspirație. Soneria stridentă face țăndări tăcerea. Curierul mi-a adus frezii de noiembrie. E ziua mea.
Paula Butnariu-Bompa
Mă ia mereu prin surprindere. Din arome de scorțișoară și portocale apar luminițe și artificii. Unde sunt? Parcă licăresc în dulceața de gutui. Unde-s suavii ghiocei? Parcă au mai apărut câțiva la tâmple. Unde e bogăția de culori a primăverii? Borcanele cu murături îmi fac cu ochiul. Și unde-s zilele lungi de vară, cu băile răcoroase în mare? Aici, strigă butoiul de varză. Ce-i drept, anul acesta au fost alge multe. Și apoi? Mere, struguri, frunze arămii, dovleac, portocale. Poftim? Atât. Hai, o luăm de la capăt.
