În curtea bisericii din sat, când popa cel tânăr a scos masa afară și a pus pe ea colaci și vin, babele au gândit că nu-i bine, oare popii nu-i place biserica? Peste lumea asta mică și limpede ca vinul popii, soarele aruncă o lumină caldă și îmi place și gândesc Doamne, dă-le alor noștri lumina asta. Crizantemele bunicilor ar fi fost alese de tata. Acum și el le are pe ale lui, alese de mine. Moartea e veșnică, dar viața a fost cea dintâi. Și iubirea, îmi șoptește, din foșnetul bradului, tata. Și iubirea, repet eu.
Nicolae Popescu
Mă, Radu, îți dai seama cum e într-o iubire? Azi ești totul pentru cineva, mâine nu mai ești nimic. Ciudată e îndrăgosteala asta și nedreaptă, nu se termină la amândoi în același timp. Ea mi-a zis pa, eu sufăr ca un câine. Cică bărbații-s puternici, sunt pe dracu'. Aș sta nopți la ușa ei, numai să mă ierte. Mă, și totul a plecat de la fasolea aia pe care am afumat-o. Așa fusese înțelegerea, să stau la ea, să fac de mâncare, ea să muncească. În sfârșit, acu' m-a dat afară. Ce zici, pot să stau la tine iarna asta?
Alex Micu
Directorul șterge melacartul îngălbenit și pune cartea pe masă. E nervos. Era timpul desertului. Știți, școala a început acum două luni și noi încă n-am tipărit manualul de istorie, spune editorul șef. Directorul îl deschide și înghite în sec. Imediat or să aducă găluștele cu prune. Îl răsfoiește în grabă. E plin de greșeli și lipsesc diacriticele, spune el privind pe sub ochelari. Cici, secretara, varsă o lacrimă. Pe o pagină scrie ceva. Olanda și poporul flamand. Trist, spune ea în gând. Deci, mai sunt și alții.
