Fiecare sticlă băută e un tovarăș nou

Ne spunem multe ca să ne împăcăm cu ideea că băutura face parte din viața noastră de zi cu zi. Și mai mult decât atât, alcoolul face parte dintr-un fel de fibră socială care întărește generația noastră și poporul român. Cu fiecare sticlă întâlnim un prieten nou: fie că e sticla de bere pe care o desfacem în timp ce o așteptăm pe soție să se pregătească atunci când plecăm la un eveniment, primul cocktail pe care îl comandăm când ajungem în vacanță, un shot pe care îl dăm la petrecerea de la muncă să destindem atmosfera cu șefii scorțoși sau sticlele de vin de la sărbători pe care le golim cu părinți, socri, frați și cumnați. Toate astea ne ajută să întărim relațiile dintre noi sau măcar să relaxăm atmosfera. Și ce ar fi românul până la urmă dacă nu ar căuta destindere și recreere în orice clipă de pauză? Face parte din fibra noastră.

Nu pot să spun că am fost un băutor mare. De pildă, nu am ajuns niciodată să simt nevoia de a bea un pahar în primele ore ale dimineții. Am avut totuși multe zile pierdute complet într-o stare de mahmureală ce părea infinită. Vorbesc la trecut pentru că în 2025 m-am lăsat de băut. Asta e povestea anului meu. E adevărat, nu m-am lăsat de tot, nu sunt abstinent și nici nu m-am pocăit. Nu m-am dus nici la întâlnirile alcoolicilor anonimi, pur și simplu am tăiat masiv. În loc să beau zece beri la o ieșire cu băieții beau una cu alcool și trei fără alcool. A mers de la sine după primele două-trei luni, mai ușor decât mă așteptam. Primele două luni, ianuarie și februarie, iarnă, frig, dar și invitații mai puține la ieșiri, n-am băut niciun strop. Apoi, pe întâi martie am băut o bere și am ținut-o în același ritm: una-două beri, apoi șase-opt săptămâni de pauză, tot anul am băut mai puțin decât într-o săptămână de pandemie. Vă mai amintiți pandemia? Ce basm pare azi!

Și atunci cum rămâne cu tovarășul din fiecare sticlă? Lipsește sentimentul acela de descătușare după o zi lungă și proastă, nu o să mint, piere și dorința de a te urca pe mese pe Bon Jovi. Și atunci pentru ce să faci asta? Fără prea multă filosofie, o faci pentru că vrei ca nepoții tăi să nu te vadă băut și o faci pentru că vrei să fie mai puține zilele pierdute în pat fără chef de viață. Și ca să dau o tentă mai serioasă, o faci și pentru că ai ajuns la maturitatea necesară să-ți dai seama că demonii depresiei și anxietății nu se tratează cu alcool. Sunt moduri mai plăcute să evadezi din realitate, sau cel puțin mai sănătoase.

Poți să faci literatură fără să vezi fundul sticlei? Nu știu. Orice scriitor are doza lui de nebunie, care contribuie la actul creator. Sunt multe feluri prin care nebunia iese la suprafață, unele dintre ele te lasă să vezi bine rândurile.

Și ca să ies din bucla asta, pentru că nu vreau să țin predici, trebuie să zic că nu sunt nici adeptul abstinenței totale. Un pahar poate schimba cu totul o conversație cu un prieten și din când în când e bine să încerci o combinație pe care nu ai mai gustat-o: de exemplu un gin cu mirodenii, mentă, fructul pasiunii, ananas și ce alte minunății mai pun experții în poțiunilor lor. Doar că anestezia sau eliberarea prin alcool sunt departe de a fi prietenul acela bun pe care îl căutăm și care ne validează toate rațiunile. Fiecare sticlă băută poate fi un tovarăș nou, dar unul care te părăsește a doua zi și data viitoare mai stă cu tine doar dacă îi dai și lui de-o bere sau de un whisky.

 
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)