Fotografia pe stradă a devenit o chestie dificilă. La mitinguri trebuie să fii atent cine este prin jur, pentru că imediat se inflamează unii, se flambează și te întreabă de ce faci fotografii - poate și pe bună dreptate, cine știe. Pe chestia asta încerc să fiu cât mai invizibil, folosesc un aparat de fotografiat mic mic, și mă mișc zâmbind, încercând să par detașat, mă fofilez de colo colo.
Mă gândesc mereu: ce văd? Ce simt față de ce văd? - încercând să rămân imparțial indiferent de ce se află în fața mea. Nu țin partea nimănui, încerc să fiu cât de invizibil se poate, atât cât se poate - încerc în esență să fiu ca un gravor care face câteva desene, la rece, unui peisaj tumultos.
Recunosc că din 1989 încoace fotografic vorbind strada, oamenii de pe stradă, poveștile de pe stradă, adunările, mitingurile, m-au fascinat fundamental. Am trecut cândva prin fundamentala eroare de a încerca să înțeleg ce se întâmplă - energie pierdută. Trebuie doar să ilustrez, să nu mă implic în nici un fel, să redau ce văd, și să las privitorul să se încarce cu energii de tot felul.
În a doua parte a anului nu am mai folosit teleobiective și grandangulare, ci doar un aparat mic mic cu un singur obiectiv - asta mă ajută cred la o respirație fotografică mai apropiată de starea mea de acum.
Bresson spunea că "Pentru mine, fotografia este recunoașterea simultană, într-o fracțiune de secundă, a semnificației unui eveniment" - cu invidie citesc asta, pentru că eu nu mă prind ce am în față la o adunare, nici când fotografiez, nici mult după. Cum ziceam, fac doar imagini la rece, lăsând privitorul să înțeleagă ce se poate înțelege.
Mai citeam și că "O fotografie bună împiedică o clipă să scape." - asta îmi place enorm, dacă introducem și ideea de acvariu - îi simt pe cei din fața mea despărțiți de un perete de sticlă, și nu sunt sigur niciodată cine este în acvariu, ei sau eu.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)