E deștept, e șarmant, râgâie a literatură toată ziua, are o bibliotecă mai mare decât casa și se droghează citind în fiecare zi. L-am cunoscut la un cenaclu, mi-a citit o poezie, i-am zis că n-am mai văzut niciodată una așa de lungă, nici măcar la clasici. L-am invitat la un escape room, a venit cu ghiozdanul plin de cărți. Măi, băiatule, mai lasă cărțile, te fac neprost, pune și tu mâna pe un telefon ca toată lumea. A zis că mă iubește și o va lăsa mai moale. Până l-am prins în wc cu o ediție de buzunar.
Sonia Ungureanu
Mai scutește-mă cu minimalismul tău, țin ce vreau în casa mea. Mamă, dar ai o mie de cești de ceai. Eșarfe. Poșete. Colecții de te miri ce. La ce ți-ar trebui un scripete? Plus cărțile astea pline de praf. Doamna Mioara îi făcu Anei semn cu bastonul să se oprească. Se ridică anevoie din fotoliu și scoase câteva volume de pe raft, dând la iveală, pe perete, o pisică scrijelită stângaci cu creionul. Nu creed, e chiar Zgură, prietenul meu imaginar. Te iubesc. Acum uită-te pe balcon, e o cutie acolo. La mulți ani, Ană.
Iulia Biro
În seara de dinaintea misiunii ăsteia, am avut scandal cu Irma. Uitasem să anunț creșa că fata rămâne la ei două săptămâni. Greu am aranjat ceva la ora aia, mai ales că Irma era plecată de pe navă. Nu ești om responsabil, nici de tine n-ai grijă, de alții nici atât, mi-a zis. Acum am terminat ce aveam de făcut pe planeta asta pitică și stau ca prostu'. Nu-mi găsesc MDTP-ul, l-am uitat pe navă sau l-am pierdut aici. De ăsta nu uitam niciodată. Fără el, n-am cum mă teleporta înapoi. Avea dreptate Irma, vezi?
