M-am ridicat, mi-am stins moartea şi am plecat...
Nu ştiu exact unde şi nici nu mă interesează,
am dorul ăsta de ducă de mult timp,
nici nu mai ştiu de când...
Dacă mă gândesc la mine îmi vine în minte,
o ţigară bine strânsă.
Între nişte degete cu unghiile roase...
Am urât întotdeauna, foarte tare, ideea asta că am de ales,
şi că mă pot sinucide oricând dacă nu-mi place viaţa asta,
drept care, niciodată n-am avut curajul să o fac,
am aşteptat întotdeauna ca "cineva" să vină să mă salveze...
de mine, de voi, de lume în general...
Mă enervează aşa de tare când mă gândesc
Că aş fi putut să fiu o ploaie mai bună...
Mai hrănitoare, din care pământul să se facă mai bun...
Sunt invidioasă pe oamenii buni în ceea ce fac...
Eu nu sunt în stare să fac bine nici măcar lucrurile pe care-mi doresc să le fac...
Sunt un eşec, pe lângă alt eşec, pe lângă alt eşec...
Îmi aduc aminte cum învăţătoarea-mi spunea:
"Brânză bună în burduf de câine"...
Acum aş corecta-o: "brânză proastă, nici măcar în burduf de câine"
Sunt un jeg, şi câteodată mă bucur de mine...
Tot ceea ce vreau se limitează la un singur lucru:
Să-mi iau picioarele la spinare şi să plec de-aici cu un pachet de ţigări...
O DATĂ, şi mai ales PENTRU TOTDEAUNA.
2 comentarii
- despre...[membru], 05.01.2008, 12:55
este ciudat cum uneori iti simti realitea pe piele, pe sub piele, simti ca esti expulzat din lumea asta. Coatele lor te lovesc, in stomac in suflet, luciul de pe buzele tipei de langa tine te sfideaza, privirile lor de ard ca niste tigari aprinse si urat mirositoare. Este ciudat cum gasesti la un moment dat niste cuvinte, aruncate intr-un e-mail si ai impresia ca cineva te intelege. Poate sunt deplasat cu acest comentariu, poate scriu doar ca sa tes cu ata alba ceea ce sunt cu adevarat. Nu conteaza. Si nici nu am sa spun daca cuvintele tale mi-au placut s-au nu. Ma amuza faptul ca trebuie sa dau si o nota. Ma simt ca la scoala.
"Ma enerveaza asa de tare cand ma gandesc
Ca as fi putut sa fiu o ploaie mai buna...
Mai hranitoare, din care pamantul sa se faca mai bun..."
PS. Sper sa ai un pic de secunda sa citeste aberatiile mele.
- bine şi nu prea[membru], 17.01.2008, 13:58
Intenţia de autodafe a poemului e bună şi nu prea. Aspectul pozitiv e dat de luciditatea dureroasă a alienării, gata să părăsească tot pînă şi pe sine pentru un ideal aproximativ. Aspectul negativ vine de acolo că poemul nu se justifică la nivel conceptual, ideatic. Citez din memorie: "sunt un jeg dar mă mai şi bucur"...A fi un jeg nu se justifică prin "sunt o ţigară" sau "urăsc" sau "mă enervez foarte tare".Nici măcar prin laşitatea de a nu te sinucide.Şi pe urmă unde e bucuria aia de care zici? Nu e ilustrată de nimic din păcate, e un enunţ gol, sec, fără acoperire.Last but not least te contrazici: spui că "stingi moartea", o imagine faină la început de poem, ca la urmă să aflăm că "PLEC DEFINITIV"...Hmm, ciudat nu?
Cred că de fapt toată lumea, aşa cum o fi, preferă să rămîi.Dincolo de jeg şi decepţii simt ca ai un spirit de luptător.Chiar sunt convins.Amical fain-frumos, George Asztalos
Arhiva rubricii
Descântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuRuga cuvintelor, N. Scott MomadayToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate